Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta lege reglementează procesul de evaluare, certificare, monitorizare și control pentru asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale.

Prevederile prezentei legi se aplică tuturor serviciilor sociale, precum și furnizorilor de servicii sociale, publici și privați, care funcționează pe teritoriul României, denumiți în continuare furnizori.

Asigurarea calității în domeniul serviciilor sociale este centrată pe beneficiar, soluționarea nevoilor și respectarea drepturilor acestuia fiind prioritare.

Asigurarea calității cuprinde totalitatea activităților de dezvoltare, planificare, implementare și îmbunătățire permanentă a activităților aferente serviciilor sociale și presupune un proces continuu de analiză, evaluare, certificare, monitorizare și control din partea autorităților statului și a furnizorilor de servicii sociale.

Standardele de calitate în domeniul serviciilor sociale reprezintă ansamblul de norme ce conțin criterii măsurabile de structură, de proces și de rezultate, în baza cărora se stabilește nivelul de calitate a serviciului social.

În domeniul serviciilor sociale se acreditează atât furnizorii, cât și serviciile sociale, în condițiile prezentei legi.

Acreditarea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, ce reprezintă cerințele minimale privind eficacitatea și eficiența activităților desfășurate în raport cu nevoile beneficiarilor, obiectivele asumate, rezultatele așteptate. Standardele minime de calitate, denumite în continuare standarde minime, constituie nivelul de referință a calității serviciilor sociale, iar îndeplinirea acestora este obligatorie și se atestă prin licență de funcționare.

Scopul prezentei legi este de a contribui la:

- respectarea drepturilor beneficiarilor de servicii sociale;

- asigurarea, menținerea și îmbunătățirea permanentă a calității serviciilor sociale;

- promovarea celor mai bune practici, a performanței, precum și a concurenței dintre furnizori;

- facilitarea accesului beneficiarilor la serviciile sociale de calitate;

- asigurarea tratamentului egal și nediscriminatoriu al beneficiarilor;

- asigurarea gestionării eficiente a fondurilor publice, precum și a resurselor umane și materiale;

- respectarea principiului transparenței privind calitatea serviciilor sociale.

CAPITOLUL II:  ACREDITAREA FURNIZORILOR DE SERVICII SOCIALE

Furnizorii pot acorda servicii sociale numai dacă dețin certificat de acreditare. 

Serviciile sociale pot funcționa pe teritoriul României numai dacă dețin licență de funcționare.

Standardele minime utilizate pentru acreditarea serviciilor sociale au în vedere, în principal, următoarele aspecte:

- scopul serviciilor sociale și specificul activităților derulate;

- nevoile de bază ale beneficiarilor;

- calitatea vieții și siguranța beneficiarilor;

- calitatea managementului și competența personalului de specialitate;

- respectarea disciplinei economico-financiare.

Pentru evaluarea, în vederea acreditării furnizorului și a serviciului social, se solicită, după caz, documente justificative, fișe de autoevaluare și se realizează vizite de evaluare în teren.

Certificatul de acreditare ca furnizor de servicii sociale și licența de funcționare a serviciului social se tipăresc în formate tipizate, cu semne distincte de identificare.

Procedura de acreditare a furnizorilor și serviciilor sociale, documentele justificative solicitate, etapele de evaluare și termenele aferente, modelul fișei de autoevaluare, al raportului de evaluare în teren, al certificatului de acreditare și al licenței de funcționare se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL III:  NIVELELE DE CALITATE

Procedura de evaluare a nivelelor de calitate și încadrarea în clasele corespunzătoare, documentele solicitate, etapele și termenele de evaluare, modelul siglei aferente clasei de calitate se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL V:  RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

Acordarea serviciilor sociale, precum și funcționarea acestora în alte condiții decât cele prevăzute de prezenta lege atrag răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz.

CAPITOLUL VI:  DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Furnizorii au obligația de a elabora și de a aplica propriile proceduri în vederea evaluării interne a respectării prevederilor prezentei legi privind asigurarea și îmbunătățirea calității serviciilor sociale aflate în administrare.