Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Ministerul Apărării este organul de specialitate al administrației publice centrale, care conduce și desfășoară, potrivit legii, activitățile în domeniul apărării țării.

Ministerul Apărării este format din structuri centrale, structuri și forțe subordonate acestora.

Sistemul de structuri centrale, structuri și forțe ale Ministerului Apărării constituie Armata României, denumită în continuare armata.

Ministerul Apărării are personalitate juridică și reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică. Structurile ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiție de organele de specialitate ale Ministerului Apărării, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării.

Ministerul Apărării are sediul în municipiul București.

Ministerul Apărării răspunde în fața Parlamentului, a Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru modul de aplicare, în domeniul său de activitate, a prevederilor Constituției, legilor, hotărârilor Guvernului și ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ale celorlalte acte normative și ale tratatelor internaționale la care România este parte.

Ministerul Apărării cooperează, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, cu celelalte ministere și organe ale administrației publice centrale de specialitate, cu autorități ale administrației publice locale, autorități administrative autonome, organizații neguvernamentale, operatori economici, cu structuri politico-militare și de conducere militară ale altor state, precum și ale organizațiilor internaționale la care România este parte.

CAPITOLUL II:  ATRIBUȚIILE ȘI RESPONSABILITĂȚILE MINISTERULUI APĂRĂRII

Ministerul Apărării are următoarele atribuții și responsabilități:

- constituirea structurii de forțe și realizarea capacității de luptă a armatei pentru îndeplinirea misiunilor specifice ce revin acesteia;

- înființarea, desființarea, dislocarea și redislocarea de unități și formațiuni;

- elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea țării;

- apărarea drepturilor și intereselor legitime proprii și raporturile cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, prin structuri proprii;

- încheierea tratatelor la nivel departamental și a înțelegerilor tehnice în domeniul cooperării cu armatele altor state;

- coordonarea politicii și activităților de integrare în organizațiile internaționale la care România este parte, pentru structurile proprii, întreținerea și dezvoltarea relațiilor de cooperare politico-militară cu celelalte state și asigurarea reprezentării armatei în raporturile cu armatele altor state;

- managementul informațiilor pentru apărare, al activității de informații, contrainformații și securitate militare, precum și colaborarea cu serviciile/structurile de informații, contrainformații și securitate ale altor state sau organizații internaționale la care România este parte;

- realizarea planificării integrate a apărării;

- finanțarea și asigurarea execuției bugetului propriu;

- instruirea comandamentelor și trupelor, pregătirea de specialitate a personalului în activitate și în rezervă;

- informarea tuturor domeniilor sale de activitate;

- managementul resurselor umane, organizarea și conducerea învățământului militar;

- protecția mediului în activitățile pe care le desfășoară;

- organizarea și conducerea activității de informare și relații publice;

- emiterea regulamentelor specifice pentru organizarea și funcționarea structurilor militare, a comitetelor și consiliilor constituite pentru luarea deciziilor;

- creșterea calității vieții personalului, asigurarea asistenței religioase a personalului militar și civil, precum și a asistenței sociale, medicale și juridice a acesteia, în conformitate cu prevederile legale;

- implementarea, la nivelul ministerului, a politicilor publice și a programelor de reformă a administrației publice;

- conducerea activităților de logistică;

- înzestrarea cu armament, tehnică de luptă, echipamente și materiale specifice armatei, relațiile cu industria națională de apărare și cooperările internaționale în domeniu;

- coordonarea activității de comerț exterior privind importul și exportul de produse cu destinație militară, în condițiile legii;

- aprobarea, în limita competenței sale, a documentațiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiții proprii, precum și urmărirea executării, la termenele stabilite, a tuturor lucrărilor de investiții;
- mobilizarea armatei, constituirea forțelor de rezervă, rechiziționarea de bunuri și chemarea persoanelor fizice la prestări de serviciu în interes public;

- editarea de publicații în domeniile proprii de activitate;

- cercetarea științifică, invenții și inovații în armată, precum și protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra rezultatelor cercetării;

- controlul intern și auditul public intern.

Ministerul Apărării îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege.

CAPITOLUL III:  ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA STRUCTURILOR CENTRALE

Structurile centrale ale Ministerului Apărării, subordonate nemijlocit ministrului apărării sunt: Departamentul pentru politica de apărare și planificare, Departamentul pentru relația cu Parlamentul și informare publică, Departamentul pentru armamente, Statutul Major General, Secretariatul general, Direcția generală de informații a apărării, Direcția management resurse umane, Direcția financiar-contabilă, Direcția instanțelor militare, Corpul de control și inspecție, Direcția audit intern și Direcția medicală.

În subordinea nemijlocită a ministrului apărării funcționează consilierii ministrului, Cabinetul ministrului, Direcția instanțelor militare și alte structuri.

Atribuțiile structurilor centrale se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare al Ministerului Apărării, aprobat prin ordin al ministrului.

Structurile centrale au în subordine, după caz, state majore ale categoriilor de forțe ale armatei, comandamente, direcții, instituții militare de învățământ, instituții de cercetare științifică, formațiuni și alte structuri. 

CAPITOLUL IV:  DOMENII DE RESPONSABILITATE ALE STRUCTURILOR CENTRALE

Fiecare departament este condus de un secretar de stat, care este și șef al departamentului.

Statul Major General asigură, conform legii, conducerea, organizarea, planificarea și operaționalizarea forțelor, ridicarea graduală a capacității de luptă și mobilizarea armatei, conducerea operațiilor întrunite, antrenarea comandamentelor și trupelor, pregătirea de bază și de specialitate a personalului militar în activitate și în rezervă, managementul carierei individuale a personalului militar, planificarea armamentelor, standardizarea în domeniul militar, implementarea sistemului comandă, control, comunicații, computere, informații, informatică, supraveghere, recunoaștere, logistică și infrastructură, desfășurarea relațiilor militare internaționale, asistența religioasă în Ministerul Apărării și încheierea înțelegerilor tehnice cu armatele altor state, promovează valorile specifice culturii militare și de educație civică.

Statul Major General pregătește și conduce structurile militare care participă la misiuni militare în afara teritoriului statului național.

La nivelul Statului Major General se constituie Comitetul Șefilor Statelor Majore, cu rol consultativ. Organizarea și funcționarea acestuia se stabilesc prin ordin al ministrului apărării.

Ministrul apărării numește membrii birourilor atașaților apărării României în străinătate, la propunerea directorului general al Direcției generale de informații a apărării.

CAPITOLUL V:  STRUCTURA DE FORȚE A ARMATEI

Structura de forțe a armatei cuprinde următoarele categorii de forțe: forțele terestre, forțele aeriene și forțele navale, precum și alte forțe.

Potrivit destinației și nivelului de operaționalizare, forțele armatei sunt organizate în forțe dislocabile și forțe de generare și regenerare.

Conducerea operațională a forțelor pentru operații speciale se exercită de șeful Statului Major General, iar în situația participării la operații militare în afara teritoriului statului național, potrivit înțelegerilor tehnice încheiate cu partenerii străini.

Forțele pentru operații speciale cooperează cu celelalte structuri specializate ale statului.

CAPITOLUL VI:  CONDUCEREA MINISTERULUI APĂRĂRII

Ministerul Apărării este condus și reprezentat de ministrul apărării.

În exercitarea conducerii, ministrul apărării este ajutat de secretarii de stat, de șeful Statului Major General și de secretarul general.

Ministrul apărării poate delega prin ordin competența îndeplinirii unor atribuții aflate în responsabilitatea sa.

În exercitarea competențelor conferite de lege, ministrul apărării emite ordine și instrucțiuni.

CAPITOLUL VII:  PERSONALUL MINISTERULUI APĂRĂRII

Personalul Ministerului Apărării este format din personal militar și personal civil.

Personalul Ministerului Apărării este organizat și își desfășoară activitatea conform legislației specifice fiecărei categorii de personal și reglementărilor interne ale ministerului.

CAPITOLUL VIII:  DISPOZIȚII COMUNE

În Ministerul Apărării se organizează propriul propriul sistem de formare și perfecționare a personalului militar și civil, integrat în sistemul național de învățământ.

Ministerul Apărării stabilește, prin ordin al ministrului, propriul sistem de distincții și însemne militare.

Fondurile necesare desfășurării activităților în Ministerul Apărării se asigură de la bugetul de stat, precum și din alte surse legal constituite.

Hotărârea Guvernului nr. 1064/2005 privind reorganizarea și funcționarea Centrului Național al Cinematografiei (extrase)

Centrul Național al Cinematografiei se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei, instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Culturii și Cultelor.

Centrul Național al Cinematografiei are sediul în municipiul București.

În activitatea sa Centrul Național al Cinematografiei urmărește îndeplinirea următoarelor obiective generale:

- dezvoltarea industriei filmului în România;

- stabilirea strategiei de dezvoltare a cinematografiei naționale;

- protejarea, dezvoltarea și punerea în valoare a patrimoniului național al cinematografiei;

- promovarea culturii și educației cinematografice;

- încurajarea inițiativei private în domeniile producției, distribuirii și exploatării filmelor românești;

- promovarea unui sistem concurențial deschis de acces la mecanismele și modalitățile de finanțare a unor activități din Fondul cinematografic;

- afirmarea identității culturale naționale și a minorităților naționale din România, prin realizarea și promovarea filmelor românești din circuitul mondial de valori;

- dezvoltarea cooperării cinematografice europene și internaționale;

- susținerea formării profesionale în domeniul cinematografiei.

Pentru realizarea obiectivelor și atribuțiilor sale, pentru conceperea și punerea în aplicare de politici și acțiuni în domeniul cinematografiei, de parteneriat public-privat și central-local, Centrul Național al Cinematografiei va acționa în cooperare cu autoritățile administrației publice centrale și locale, cu instituțiile publice de specialitate, cu operatori economici, cu structurile societății civile și ale mediului de afaceri din țară și din străinătate.

Pentru exercitarea atribuțiilor sale Centrul Național al Cinematografiei este abilitat să solicite și să primească informații și date de la instituții publice și de la persoanele juridice de drept privat cu activitate în domeniul său de competență.

Centrul Național al Cinematografiei este coordonat, potrivit legii, de un consiliu de administrație compus din 7 membri.

Centrul Național al Cinematografiei este condus de un director general, numit prin ordin al ministrului culturii, în urma unui concurs organizat potrivit legii.

Directorul general conduce întreaga activitate a Centrului Național al Cinematografiei și în reprezintă în raport cu autoritățile publice, instituții și organizații, precum și cu persoanele fizice și juridice din țară sau din străinătate.

Directorul general este ordonator secundar de credite.

În exercitarea atribuțiilor ce îi revin directorul general al Centrului Național al Cinematografiei emite decizii cu caracter normativ sau individual.

Anexa:  Structura organizatorică a Centrului Național al Cinematografiei.

Ordonanța nr. 75/2000 privind organizarea activității de expertiză criminalistică (extrase)

Expertizele criminalistice judiciare se efectuează de experți criminaliști autorizați care își desfășoară activitatea în cadrul institutelor publice sau în cadrul laboratoarelor publice ori private de specialitate, constituite conform dispozițiilor legale. Expertul criminalist trebuie să fie imparțial și independent în exprimarea și formularea opiniilor științifice.

La efectuarea expertizelor criminalistice judiciare pot participa și experți criminaliști autorizați, numiți de organele judiciare la recomandarea părților.

Institutele publice, laboratoarele publice sau private de specialitate, precum și experții criminaliști autorizați sunt cuprinși în Tabelul nominal cuprinzând experții criminaliști autorizați, constituit la nivel național, întocmit pe specialități și actualizat de Ministerul Justiției. Tabelul se publică în Monitorul Oficial al României și se afișează pe pagina de internet a Ministerului Justiției.

Experții din cadrul aceluiași institut public sau laborator de expertize criminalistice public ori privat nu pot avea și calitate de experți numiți de organele judiciare la recomandarea părților.

Autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice se face potrivit regulamentului prevăzut în anexa care face integrantă din prezenta ordonanță.

Specialitățile de expertiză criminalistică în care se poate obține calitatea de expert criminalist autorizat sunt următoarele:

- expertiza grafică și tehnică a documentelor;

- expertiza dactiloscopică a urmelor palmare și plantare;

- expertiza traseologică a urmelor lăsate de ființe și obiecte;

- expertiza balistică a urmelor și a munițiilor;

- expertiza fizico-chimică a probelor materiale;

- expertiza criminalistică în accidente de trafic terestru;

- expertiza criminalistică în accidente de trafic aerian;

- expertiza criminalistică în accidente de trafic fluvial și maritim;

- expertiza criminalistică în explozii și incendii;

- expertiza vocii și vorbirii;

- expertiza imaginilor;

- expertiza biologică;

- expertiza genetică;

- expertiza aplicațiilor și datelor informatice;

- expertiza pentru detecția comportamentului simulat/poligraf.

Examenul de expert criminalist autorizat se organizează de Ministerul Justiției și are scopul de a verifica cunoștințele în specialitatea pentru care se candidează, gradul de cunoaștere a dispozițiilor legale referitoare la expertiza criminalistică și la drepturile și obligațiile experților, de către o comisie formată din reprezentanți ai instituțiilor în domeniu, în funcție de specialitatea pentru care se candidează.

Examenul pentru dobândirea calității de expert criminalist autorizat, precum și procedura de retragere a acestei calități sunt reglementate potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiției.

Dobândește calitatea de expert criminalist autorizat persoana care îndeplinește următoarele condiții:

- este cetățean român, cetățean al altui stat membru al Uniunii Europene ori aparținând Spațiului Economic European sau cetățean al Confederației Elvețiene;

- cunoaște limba română;

- are capacitate de exercițiu deplină;

- a desfășurat în mod neîntrerupt o activitate de profil de cel puțin 4 ani și are studii superioare de specialitate, dovedite cu diplomă de licență, în domeniul genului de expertiză criminalistică pentru care candidează;

- este apt din punct de vedere medical pentru îndeplinirea calității de expert;

- nu a suferit o condamnare definitivă pentru o infracțiune săvârșită în împrejurări legate de exercitarea profesiei sau pentru o altă infracțiune săvârșită cu intenție;

- a fost declarată admisă la examenul organizat în acest scop.

Persoanele care au avut calitatea de expert criminalist oficial minimum 4 ani pot fi incluse, la cerere, fără examen, în Tabelul nominal cuprinzând experții criminaliști autorizați.

Coordonarea activității de autorizare și de evidență a experților criminaliști autorizați se realizează în cadrul Ministerului Justiției, prin compartimentul de specialitate, care are următoarele atribuții:

- organizarea examenului în scopul dobândirii calității de expert criminalist autorizat;

- ținerea evidenței experților criminaliști autorizați;

- întocmirea și revizuirea periodică a Tabelului nominal cuprinzând experții criminaliști autorizați;

- eliberarea legitimațiilor de expert criminalist autorizat;

- constatarea pierderii de expert criminalist autorizat.

Experții criminaliști autorizați au obligația de a respecta regulile Codului deontologic, care se aprobă prin ordin comun al ministrului justiției și al ministrului administrației și internelor. 

Anexă:  Regulament privind autorizarea laboratoarelor private de expertize criminalistice.

Prezentul regulament se aplică laboratoarelor private de expertize criminalistice constituie individual, ca persoană fizică autorizată, sau constituite prin asociere, ca societate civilă profesională cu răspundere limitată și personalitate juridică.

Laboratorul privat de expertize criminalistice are drept obiect de activitate efectuarea expertizelor criminalistice.

Cheltuielile ocazionale de autorizarea și supravegherea laboratoarelor private de expertize criminalistice se suportă de laboratoarele solicitate.

Festivalul Toamnei

Festivalul Toamnei are loc în perioada 27-29 octombrie 2023, pe platoul Consiliului Județean Arad.

Festivalul reunește aproape 100 de expozanți din următoarele categorii: producători de lavandă, flori, miere, fructe, legume, mezeluri, lactate, paste făinoase, ciocolată.

La târg sunt prezenți și producători de vin din podgoria Miniș-Măderat.

De la târg nu lipsesc nici momentele artistice.

Informațiile care se regăsesc în această postare sunt preluate din mai multe surse. 

#haiînArad #visitArad 

Ordonanța de urgență nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu (extrase)

Fondul de mediu este un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării proiectelor pentru protecția mediului, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare în domeniul protecției mediului.

Fondul de mediu se constituie și se gestionează în conformitate cu prevederile legale.

Unitatea care răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu este Administrația Fondului pentru Mediu, denumită în continuare Administrația Fondului, instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral din venituri proprii, în coordonarea autorității publice centrale pentru protecția mediului.

Administrația Fondului este condusă de un președinte cu rang de subsecretar de stat.

În exercitarea conducerii Administrației Fondului, președintele emite dispoziții.

Fondul de mediu se utilizează pentru susținerea și realizarea proiectelor prioritare pentru protecția mediului.

Categoriile de proiecte eligibile pentru finanțare se stabilesc prin planul anual de lucru și vizează îmbunătățirea performanței de mediu privind:

- prevenirea poluării;

- reducerea impactului asupra atmosferei, apei și solului;

- reducerea nivelurilor de zgomot;

- utilizarea de tehnologii curate;

- gestionarea deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase;

- protecția resurselor de apă, stațiile de tratare, stațiile de epurare pentru comunități locale;

- gestionarea integrată a zonei costiere;

- conservarea biodiversității;

- administrarea ariilor naturale protejate;

- educarea și conștientizarea publicului privind protecția mediului;

- creșterea producției de energie din surse regenerabile;

- reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

- reconstrucția ecologică și gospodărirea durabilă a pădurilor;

- împădurirea terenurilor degradate situate în zonele deficitare în păduri, stabilite în condițiile legii;

- închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier;

- lucrări destinate prevenirii, înlăturării și/sau diminuării efectelor produse de fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor aferente obiectivelor din domeniul public al statului.

Încălcarea prevederilor prezentei ordonanțe atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se fac de către personalul de specialitate din cadrul Administrației Fondului și al Gărzii Naționale de Mediu, prin unitățile sale teritoriale.

Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.

Anexa 1:  Taxele pentru emisiile de poluanți în atmosferă, încasate de la operatori economici.

Anexa 2:  Taxele încasate de la operatorii economici utilizatori de noi terenuri pentru depozitarea următoarelor categorii de deșeuri verificabile.

Legea nr. 199/2023 privind învățământul superior (extrase)

TITLUL I:  ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta lege asigură cadrul legal pentru exercitarea, în instituțiile de învățământ superior, sub autoritatea statului român, a procesului de educație, cercetare și formare continuă și reglementează structura, organizarea și funcționarea învățământului superior din România, statutul personalului din învățământul superior, precum și cadrul legal de asigurare a calității.

Statul asigură acces echitabil în învățământul superior, fără nicio formă de discriminare, cetățenilor României, cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, cetățenilor statelor aparținând Spațiului Economic European și ai Confederației Elvețiene, precum și cetățenilor britanici și membrilor familiilor acestora, ca beneficiari ai Acordului privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice 2019/C 384 I/01.

În România învățământul superior este un serviciu de interes public, se constituie prioritate națională și care se desfășoară, în condițiile prezentei legi, în limba română, în limbile minorităților naționale și în limbi de circulație internațională.

În domeniul educației și al formării profesionale prin sistemul național de învățământ superior, dispozițiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În caz de conflict între acestea, se aplică dispozițiile prezentei legi.

Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat.

Idealul educațional al învățământului superior constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața muncii.

Misiunea învățământului superior este de a genera, certifica și transfera cunoaștere, prin:

- formarea inițială și continuă de tip universitar și postuniversitar, în scopul dezvoltării profesionale și personale a studenților, studenților-doctoranzi și cursanților, precum și în vederea inserției pe piața muncii a absolvenților și satisfacerii nevoii de competență a mediului socioeconomic;

- cercetarea științifică, dezvoltarea, inovarea și transferul tehnologic, prin creația individuală și colectivă, relevante pentru progresul cunoașterii și mediul socioeconomic;

- implicarea în comunitate, prin desfășurarea unor activități comune în beneficiul instituției de învățământ superior și al mediului social, economic și cultural.

Sistemul național de învățământ superior se bazează pe următoarele principii:

- principiul autonomiei universitare;

- principiul libertății academice;

- principiul răspunderii publice;

- principiul asigurării calității;

- principiul echității;

- principiul eficienței manageriale și financiare, în baza căreia se urmărește obținerea de rezultate educaționale adecvate, prin gestionarea resurselor existente;

- principiul transparenței;

- principiul respectării drepturilor și libertăților membrilor comunității universitare;

- principiul libertății de mobilitate națională și internațională a studenților, a cadrelor didactice și a cercetătorilor;

- principiul centrării educației pe student;

- principiul relevanței, în baza căreia educația răspunde nevoilor de dezvoltare personală și social-economice;

- principiul garantării identității culturale a tuturor membrilor comunității academice și dialogului intercultural;

- principiul asumării, promovării și păstrării identității naționale și a valorilor culturale ale poporului român;

- principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;

- principiul organizării învățământului confesional, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult recunoscut;

- principiul consultărilor partenerilor sociali în luarea deciziilor;

- principiul participării studenților în luarea deciziilor.

Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățământului superior prin Ministerul Educației, Guvern și Parlament.

Ministerul Educației, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, este abilitat să urmărească și să controleze aplicarea și respectarea reglementărilor legale în sistemul de învățământ superior, să formuleze recomandări, să dispună măsuri și să aplice, dacă este cazul, sancțiuni.

Ministerul Educației supraveghează și controlează modul în care instituțiile de învățământ superior își exercită autonomia universitară și își asumă răspunderea publică.

Ministerul Educației susține și practică dialogul social și consultarea factorilor interesați în ceea ce privește strategiile naționale în domeniul educației și formării profesionale. Deciziile structurilor aflate în coordonarea sau subordonarea Ministerului Educației se fundamentează, de asemenea, pe dialog cu partenerii sociali.

CAPITOLUL II:  SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR

Învățământul superior se organizează doar în organizații furnizoare de educații și instituții de învățământ superior care au obținut autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea, în conformitate cu prevederile legale.

Instituțiile de învățământ superior sunt organizații furnizoare de educație, care desfășoară activități de învățământ, pe bază de programe de studii autorizate și, după caz, acreditate, în condițiile legii, de formare inițiale și continuă, programe ce funcționează cu respectarea principiului asigurării calității pentru satisfacerea încrederii beneficiarilor direcți și indirecți din societate.

Instituțiile de învățământ superior pot fi de stat, particulare și confesionale. Aceste instituții au personalitate juridică, au caracter nonprofit și sunt apolitice.

Statutul juridic de instituție de învățământ superior se dobândește în urma înființării și acreditării prin lege.

Instituțiile de învățământ superior sunt persoane juridice de drept public sau persoane juridice de drept privat și de utilitate publică și pot fi: universități, academii de studii, institute, școli de studii superioare, denumite în continuare instituții de învățământ superior.

Sistemul național de învățământ superior include toate instituțiile de învățământ superior acreditate.

Instituțiile de învățământ superior din străinătate, recunoscute legal în statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul România, numai cu respectarea prevederilor prezentei legi cu privire la autorizarea, acreditarea și asigurarea calității programelor de studii.

Instituțiile de învățământ superior românești pot organiza, în România sau în alte state, programe de studii comune cu instituții de învățământ superior din străinătate, recunoscute de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările legale în vigoare atât în România, cât și în statele respective.

Instituțiile de învățământ superior românești pot organiza filiale în alte state, singure sau în parteneriat cu instituții de învățământ superior din străinătate, recunoscute de statul de origine. În cazul în care aceste programe se organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările legale în vigoare atât în România, cât și în statele respective.

Instituțiile de învățământ superior românești acreditate pot organiza, în comun cu alte instituții de învățământ superior acreditate din Spațiul european al învățământului superior, programe de studii integrate finalizate cu diplomă comună sau diplomă dublă sau multiplă, recunoscute de statul de origine, în conformitate cu o metodologie-cadru adoptată prin ordin al ministrului educației.

Ministrul Educației, în colaborare cu MAE, prin Institutul Limbii Române, poate susține, inclusiv prin finanțare, înființarea și organizarea lectoratelor, precum și organizarea de cursuri de limbă, cultură și civilizație românească în instituțiile de învățământ românesc din străinătate.

Pentru domeniile prioritare de dezvoltare a României și, în funcție de nevoi, pentru formarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, Ministerul Educației alocă locuri din cifra de școlarizare aprobată anual prin hotărâre a Guvernului pentru studii universitare de scurtă durată, licență, masterat și doctorat.

Privatizarea instituțiilor de învățământ de stat este interzisă.

CAPITOLUL III:  AUTONOMIA UNIVERSITARĂ

Autonomia universitară este garantată prin Constituția României, republicată, și se exercită cu condiția asumării răspunderii publice și în limitele legislației naționale în vigoare. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituțiile de învățământ superior se organizează și funcționează independent de orice ingerințe ideologice, politice și religioase.

Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, precum și gestionarea resurselor financiare, materiale și umane, cu respectarea legislației în vigoare.

Studenților le este asigurat dreptul la liberă alegere a programelor de studii și disciplinelor, în conformitate cu normele legale în vigoare și cu planurile de învățământ.

Structurile și funcțiile de conducere ale instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale, atribuțiile, modul de constituire, precum și alte aspecte privind statutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul consultativ al fondatorilor și cu aprobarea senatului universitar.

Instituțiile de învățământ superior își adaptează periodic oferta educațională la cerințele pieței.

CAPITOLUL IV:  ORGANIZAREA INSTITUȚIILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR

Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice instituție de învățământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăți, departamente, departamente pentru pregătirea personalului didactic, școli doctorale, institute, centre sau laboratoare, unități de proiectare, centre de consultanță, clinici sau spitale universitare și/sau alte structuri/unități medicale, precum unități medicale ambulatorii, inclusiv stomatologice, laboratoare de tehnică dentară, institute de pregătire în rezidențiat, farmacii universitare, studiouri și ateliere artistice, de artele spectacolului, muzee, studiouri și ateliere audiovizuale, cinematografie și fotografie, grădini botanice, teatre, muzee, radio și televiziune, tipografii, edituri, publicații, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unități de microproducție și prestări servicii, unități de cazare și alimentație publică, stațiuni didactice/baze didactice pentru aplicații și performanță în sport, stațiuni experimentale sau alte entități pentru activități de producție și transfer de cunoaștere și tehnologie, centre de competență, cluburi sportive universitare, precum și unități de învățământ preuniversitar.

În structura instituțiilor de învățământ superior funcționează direcții și servicii tehnico-administrative.

Instituțiile de învățământ superior românești pot organiza filiale universitare.

CAPITOLUL V:  ORGANIZAREA STUDIILOR UNIVERSITARE

Formarea inițială, în învățământul superior, se realizează prin programe de studii universitare organizate pe 4 cicluri, după cum urmează:

- ciclul scurt, în cadrul căruia se organizează programe de studii universitare de scurtă durată;

- ciclul I - în cadrul căruia se organizează programe de studii universitare de licență;

- ciclul II - în cadrul căruia se organizează programe de studii universitare de masterat;

- ciclul IIII - în cadrul căruia se organizează programe de studii universitare de doctorat.

Formarea continuă, în învățământul superior, ulterioară formării inițiale, se realizează prin programe de studii postuniversitare, după cum urmează:

- programe de studii postuniversitare de formare profesională a adulților;

- programe de studii postdoctorale;

- programe de studii postuniversitare de rezidențiat;

- programe de formare profesională a adulților.

În România sunt valabile numai diplomele și certificatele de studii eliberate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de către instituții de învățământ superior acreditate.

CAPITOLUL VI:  ORGANIZAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI POSTUNIVERSITAR

Un program de studii postuniversitare cuprinde totalitatea activităților de proiectare, organizare, predare și îndrumare, precum și realizarea efectivă a învățării, aplicarea practică, cercetarea și evaluarea, care împreună conduc la obținerea unor certificate sau altor acte de studii recunoscute de Ministerul Educației.

Programele de studii postuniversitare sunt:

- programe de studii postdoctorale;

- programe de studii postuniversitare de rezidențiat.

CAPITOLUL VII:  ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR MEDICAL

- organizarea și funcționarea învățământului superior medical; învățământul superior din domeniile sănătate și medicină veterinară;

- reglementarea altor aspecte specifice.

CAPITOLUL VIII:  ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR MILITAR ȘI ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR DE INFORMAȚII, DE ORDINE PUBLICĂ ȘI DE SECURITATE NAȚIONALĂ

- organizare și funcționare;

- managementul și finanțarea instituțiilor de învățământ superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională;

- resurse umane în instituțiile de învățământ superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională.

CAPITOLUL IX:  ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR ARTISTIC ȘI SPORTIV

În învățământul superior artistic și sportiv, procesul educațional se desfășoară prin activități didactice și prin activități practice de creație și performanță.

CAPITOLUL X:  ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR DUAL

Învățământul superior dual este forma de învățământ în care responsabilitățile cu privire la desfășurarea activităților de învățare, predare, aplicative, de cercetare și evaluare sunt partajate între instituția de învățământ superior acreditată și operatorii economici.

Curriculum pentru învățământul superior dual conține activități de învățare, de predare și de învățare prin muncă, precum și de evaluare. Volumul de muncă specific activităților de învățare, de predare, respectiv de învățare prin muncă, este partajat în mod egal. Volumul de muncă este estimat în concordanță cu ECTS/SECT, exprimându-se în termenii creditelor de studii.

CAPITOLUL XI:  ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR PARTICULAR ȘI CONFESIONAL PARTICULAR

CAPITOLUL XII:  FORMAREA INIȚIALĂ PENTRU CARIERA DIDACTICĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

CAPITOLUL XIII:  ACTIVITATEA DE CERCETARE, DEZVOLTARE, INOVARE ȘI CREAȚIE ARTISTICĂ

Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare și creație artistică din instituțiile de învățământ superior se organizează și funcționează pe baza legislației naționale și a politicilor și programelor Uniunii Europene în domeniu.

Instituțiile de învățământ superior care și-au asumat ca misiune și cercetare științifică au obligația să înființeze structuri tehnico-administrative, care să faciliteze managementul activităților de cercetare și al proiectelor de cercetare-dezvoltare derulate de personalul instituției de învățământ superior. Structurile tehnico-administrative deservesc personalul implicat în cercetare și răspund cerințelor acestuia.

Personalul implicat în activitățile de cercetare în institute, laboratoare și centre de cercetare ale instituției de învățământ superior sau în proiecte de dezvoltare, inovare și/sau creație artistică finanțate prin programe naționale și internaționale răspunde pentru desfășurarea proiectelor pe care le coordonează. Ordonatorul de credite poate să îi delege acestuia atribuții în realizarea achizițiilor publice și a gestionării resurselor umane necesare derulării proiectelor. Aceste activități se desfășoară conform reglementărilor legale în vigoare și fac obiectul controlului financiar preventiv propriu.

Personalul implicat în activități în cadrul proiectelor de cercetare, dezvoltare, inovare și creație artistică este remunerat, în limita fondurilor disponibile, respectând regulile finanțatorului.

Ministerul Educației finanțează cercetarea științifică universitară, în limita fondurilor alocate cu această destinație, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației.

Instituțiile de învățământ superior pot finanța, cofinanța și/sau avansa fonduri din venituri proprii, pentru a susține implementarea proiectelor de cercetare, dezvoltare, inovare, resurse umane, mobilitate, dezvoltare instituțională, creație artistică, precum și pentru alte tipuri de proiecte, naționale, europene sau internaționale.

CAPITOLUL XIV:  PROMOVAREA CALITĂȚII ȘI EXCELENȚEI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR ȘI ÎN CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ

CAPITOLUL XV:  INTERNAȚIONALIZAREA SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR

Ministerul Educației stabilește cadrul strategic privind internaționalizarea sistemului de învățământ superior în acord cu prioritățile naționale, procesele internaționale și tratatele la care România este parte. Cadrul strategic se adoptă prin hotărâre a Guvernului.

Ministerul Educației susține prin măsuri de ordin legislativ și financiar acțiunile de internaționalizare desfășurate de instituțiile de învățământ superior.

Internaționalizarea, ca instrument de creștere a calității educației și cercetării, este responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior.

CAPITOLUL XVI:  PROMOVAREA INSTITUȚIEI DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR CENTRATE PE STUDENT

Studenții sunt considerați parteneri ai instituțiilor de învățământ superior și membri egali ai comunității academice.

CAPITOLUL XVII:  CONDUCEREA INSTITUȚIILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR

Structurile de conducere în instituțiile de învățământ superior de stat sau particulare sunt:

- senatul universitar și consiliul de administrație, la nivelul instituției de învățământ superior;

- consiliul facultății;

- consiliul departamentului;

- consiliul pentru studii universitare de doctorat;

- consiliul școlii doctorale.

Funcțiile de conducere sunt următoarele:

- rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, directorul general adjunct administrativ, la nivelul instituției de învățământ superior;

- decanul, prodecanii, la nivelul facultății;

- directorul de departament, la nivelul departamentului;

- director al CSUD, funcție asimilată cu cea de prorector;

- director de filială la nivelul filialei instituției de învățământ superior, funcție asimilată cu cea de prorector;

- director de extensie universitară, la nivelul extensiei universitare, funcție asimilată cu cea de director de departament;

- directorul școlii doctorale, funcție asimilată cu cea de director de departament.

CAPITOLUL XVIII:  FINANȚAREA ȘI PATRIMONIUL INSTITUȚIILOR DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR DE STAT

CAPITOLUL XIX:  COMISIILE CONSULTATIVE ALE MINISTERULUI EDUCAȚIEI

CAPITOLUL XX:  ETICA DEONTOLOGICĂ UNIVERSITARĂ

În activitățile didactice și de cercetare universitară, precum și în cele de management este obligatorie respectarea normelor de etică și deontologie universitară.

CAPITOLUL XXI:  RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A PERSONALULUI DIDACTIC ȘI DE CERCETARE, A PERSONALULUI DIDACTIC ȘI DE CERCETARE AUXILIAR, PRECUM ȘI A PERSONALULUI DE CONDUCERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

Personalul didactic și de cercetare, personalul didactic și de cercetare auxiliar, precum și cel de conducere din învățământul superior poate fi cercetat disciplinar.

În cazul în care cel sancționat disciplinar nu a mai săvârșit abateri disciplinare în cursul unui an de la aplicarea sancțiunii, autoritatea care a aplicat sancțiunea disciplinară poate dispune radierea sancțiunii, făcându-se mențiunea corespunzătoare în dosarul de personal al celui în cauză.

TITLUL II:  ÎNVĂȚAREA PE PARCURSUL VIEȚII

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Învățarea pe parcursul vieții reprezintă totalitatea activităților de învățare realizate de fiecare persoană în orice etapă a vieții în contexte formale, nonformale și informale, având ca rezultat o îmbunătățire sau o actualizare a cunoștințelor, a abilităților și aptitudinilor, a competențelor și a atitudinilor sau participarea în societate dintr-o perspectivă personală, civică, socială sau legată de ocuparea forței de muncă, inclusiv prin asigurarea unor servicii de consiliere și orientare în carieră.

Învățarea pe tot parcursul vieții, în sensul prezentei legi, cuprinde învățământul superior, educația și formarea profesională, educația adulților, activitățile pentru tineret și alte tipuri de învățare din afara contextelor formale de educație și formare.

CAPITOLUL II:  RESPONSABILITĂȚI LEGATE LA ÎNVĂȚAREA PE TOT PARCURSUL VIEȚII

TITLUL III:  STATUTUL PERSONALULUI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

CAPITOLUL I:  PERSONALUL DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

Personalul din învățământul superior este format din personalul didactic și personalul administrativ din învățământ.

CAPITOLUL II:  FUNCȚIILE DIDACTICE ȘI DE CERCETARE ȘI OCUPAREA POSTURILOR

În instituțiile de învățământ superior, funcțiile didactice sunt:

- asistent universitar;

- lector universitar/șef de lucrări universitar;

- conferențiar universitar;

- profesor universitar. 

În instituțiile de învățământ superior, funcțiile de cercetare sunt:

- asistent de cercetare;

- cercetător științific;

- cercetător științific gradul III;

- cercetător științific gradul II;

- cercetător științific gradul I.

Echivalența funcțiilor de cercetare cu funcțiile didactice operează în ambele sensuri, numai cu aprobarea senatului universitar, și este următoarea:

- cercetător științific se echivalează cu asistent universitar, pentru persoanele care dețin o diplomă de doctor;

- cercetător științific gradul III se echivalează cu lector universitar/șef de lucrări;

- cercetător științific gradul II se echivalează cu conferențiar universitar;

- cercetător științific gradul I se echivalează cu profesor universitar.

CAPITOLUL III:  PROMOVAREA ÎN CARIERĂ

CAPITOLUL IV:  STATELE DE FUNCȚII ȘI NORMA UNIVERSITARĂ

CAPITOLUL V:  EVALUAREA CALITĂȚII ACTIVITĂȚILOR CADRELOR DIDACTICE

CAPITOLUL VI:  DREPTURI ȘI OBLIGAȚII ALE PERSONALULUI DIDACTIC DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR. DISTINCȚII

CAPITOLUL VII:  PENSIONAREA

TITLUL IV:  ASIGURAREA CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Prezentul titlu stabilește cadrul legal pentru asigurarea calității în învățământul superior.

Misiunea activităților de asigurare și evaluare a calității educației este de a contribui la consolidarea încrederii societății în învățământul superior românesc, parte a învățământului superior european, facilitând astfel recunoașterea studiilor efectuate și calificărilor acordate de instituțiile de învățământ superior, precum și mobilitatea studenților și absolvenților, atât în interiorul, cât și dincolo de granițele naționale.

Prevederile prezentului titlu se aplică tuturor instituțiilor de învățământ superior și organizațiilor furnizoare de educație acreditate în România, care funcționează legal pe teritoriul altor state, potrivit prevederilor legale.

CAPITOLUL II:  METODOLOGIA ASIGURĂRII CALITĂȚII EDUCAȚIEI

Calitatea în educație este asigurată prin următoarele procese:

- planificarea și realizarea efectivă a rezultatelor așteptate ale învățării;

- evaluarea internă a rezultatelor;

- evaluarea externă a rezultatelor;

- auditarea evaluării interne a rezultatelor.

Evaluarea calității educației se realizează pe baza următoarelor elemente:

- criteriul;

- standardul;

- indicatorul de performanță.

CAPITOLUL III:  ASIGURAREA INTERNĂ A CALITĂȚII EDUCAȚIEI

La nivelul fiecărei instituții de învățământ superior și organizații furnizoare de educație din România funcționează comisia de evaluare și asigurare a calității, denumită în continuare CEAC.

Organizația furnizoare de educație/Instituția de învățământ superior elaborează și adoptă strategia și regulamentul de funcționare ale CEAC.

CAPITOLUL IV:  ETAPELE ȘI REZULTATELE EVALUĂRII EXTERNE A CALITĂȚII

ARACIS are obligația să informeze instituția evaluată și Ministerul Educației asupra rezultatelor evaluării externe în procesul autorizării, acreditării ori menținerii acreditării, după caz, în termen de 45 de zile calendaristice de la aprobarea acestora.

CAPITOLUL VI:  AUTORITĂȚI RESPONSABILE CU EVALUAREA EXTERNĂ A CALITĂȚII EDUCAȚIEI

Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior este o instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică și cu competențe în materie de evaluare externă, în vederea asigurării calității educației de nivel universitar și postuniversitar și de formare profesională a adulților, care se organizează independent pe baza bugetului propriu de venituri și cheltuieli.

TITLUL V:  RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

Autorii lucrărilor de licență, de disertație și de doctorat răspund pentru asigurarea originalității conținutului acestora. Îndrumătorii lucrărilor de licență, de disertație și de doctorat au obligația de diligență în ceea ce privește verificarea lucrărilor științifice în raport cu cerințele specifice unei creații originale.

TITLUL VI:  DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Definițiile unor termeni și expresii din cuprinsul prezentei legi sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din aceasta.

Anexă:  Lista definițiilor termenilor și expresiilor utilizate în cuprinsul legii:

- abandonul universitar la nivelul unui ciclu de studiu;

- abilitarea;

- acreditarea;

- activități didactice online sincrone;

- aptitudinile și competențele transversale;

- asigurarea calității;

- asigurarea calității educației în învățământul superior;

- autonomia instituțională;

- autorizarea de funcționare provizorie;

- beneficiarii direcți ai educației și formării profesionale;

- beneficiarii indirecți ai educației și formării profesionale;

- cadrul național al calificărilor;

- calificarea;

- calitatea educației;

- cadrul european al calificărilor;

- cercetarea științifică universitară;

- certificarea rezultatelor învățării;

- clasificarea europeană a ocupațiilor;

- clasificarea internațională standard a educației;

- competența;

- competențele profesionale;

- competențele transversale;

- consorțiul universitar;

- creditele de studii transferabile în sistem european/ECTS;

- criteriul;

- cunoștințele;

- echivalare;

- educația;

- EQF/CEC;

- evaluarea instituțională a calității;

- evaluarea pe parcurs;

- evaluarea rezultatelor învățării;

- hărțuirea sexuală;

- indicatorul de performanță;

- instituția de învățământ superior;

- învățarea pe tot parcursul vieții;

- învățarea;

- învățământul public;

- învățământul privat;

- libertatea academică;

- mandatul;

- mobilitatea academică;

- mobilitatea fizică;

- mobilitatea virtuală;

- NEETs;

- ocupația;

- organizația furnizoare de educație;

- programele de calificare profesională;

- programele de studii;
- programele de studii în domeniile învățării științelor exacte, ingineriei și matematicii;

- programele de studii integrate;

- programul de studii acreditat;

- programul de studii autorizat;

- recunoașterea formală a rezultatelor învățării;

- registrul european pentru asigurarea calității în învățământul superior/EQAR;

- registrul matricol unic al universităților din România/RMUR;

- registrul național al calificărilor;

- registrul unic național integrat al diplomelor și actelor de studii/RUNIDAS;

- rezultatele învățării;

- societatea cunoașterii;

- spațiul european al învățământului superior/SEIS;

- specializarea;

- statele terțe;

- suplimentul de diplomă;

- unitatea de rezultate ale învățării;

- validarea rezultatelor învățării;

- violența psihologică.

Legea nr. 273/2023 privind organizarea și funcționarea poliției militare (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Poliția militară este componentă specializată a Ministerului Apărării Naționale destinată să îndeplinească atribuțiile prevăzute de Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.

Ofițeri din Ministerul Apărării Naționale pot fi desemnați, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, să îndeplinească atribuții de cercetare penală, ca organe de cercetare penală specială, în cazul infracțiunilor săvârșite de personalul militar al Ministerului Apărării Naționale.

În îndeplinirea misiunilor și atribuțiilor ce revin poliției militare, Ministerul Apărării Naționale cooperează cu instituții și structuri din sistemul național de apărare și colaborează cu organizații, instituții, autorități ale administrației publice centrale și locale, precum și cu structuri militare din alte state.

CAPITOLUL II:  ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE

Poliția militară este constituită din structuri de conducere și structuri specializate.

CAPITOLUL III:  ATRIBUȚIILE POLIȚIEI MILITARE

În domeniul respectării și menținerii ordinii interioare și a disciplinei militare în obiectivele militare și zonele militare restricționate din componența Ministerului Apărării Naționale, altele decât cele aparținând Direcției generale de informații a apărării, pe timp de pace, poliția militară are următoarele atribuții:

- verifică și asigură respectarea legilor și regulamentelor militare privind ordinea interioară și disciplina militară în obiectivele militare și zonele militare restricționate de către personalul militar și civil, precum și de către personalul militar străin participant la activități pe teritoriul național conform acordurilor și protocoalelor semnate la nivel de stat;

- execută misiuni de restabilire a ordinii interioare în obiectivele militare și zonele militare restricționate, când aceasta a fost tulburată prin orice fel de acțiuni sau fapte săvârșite de personalul militar sau civil al Ministerului Apărării Naționale, care contravin legilor și regulamentelor militare în vigoare;

- pune în executare mandatele de aducere, potrivit prevederilor art. 265 și 266 din Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul militar al Ministerului Apărării Naționale;

- execută, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate, testarea personalului militar și civil, în vederea stabilirii alcoolemiei și a consumului de substanțe psihoactive sau de preparate stupefiate și psihotrope, pe durata prezenței personalului în obiectivele militare sau în zonele militare restricționate, precum și pe timpul executării misiunilor;

- execută căutarea și detectarea materialelor explozive, a minelor, drogurilor sau a cadavrelor cu câini speciali antrenați, pe teritoriul obiectivelor militare sau al zonelor militare restricționate;

- asigură respectarea disciplinei militare, precum și pe timpul desfășurării unor alte evenimente organizate de Ministerul Apărării Naționale pe domeniul public, în cooperare cu forțele Ministerului Afacerilor Interne;

- participă la misiuni de urmărire, prindere și escortare a dezertorilor;

- pe timpul participării la misiuni și operații în afara teritoriului național asigură paza, protecția și escortarea persoanelor aflate în stare legală de deținere, care fac parte din cadrul Ministerului Apărării Naționale și care au comis infracțiuni pe timpul participării la astfel de misiuni și operații.

În domeniul sprijinului manevrei și mobilității, al controlului și îndrumării circulației autovehiculelor și coloanelor militare, pe timp de pace, poliția militară asigură însoțirea, paza și protecția coloanelor militare, românești sau străine, pe teritoriul național, cu sprijinul poliției rutiere în ceea ce privește respectarea normelor legale privind circulația pe drumurile publice, având acces permanent la baza de date cu autovehiculele militare din Armata României și cu autovehiculele și mașinile de luptă ale partenerilor, aflate pe teritoriul național.

Poliția militară, cu sprijinul poliției rutiere, îndrumă circulația autovehiculelor militare din Armata României, urmărind respectarea de către conducătorii auto a legislației rutiere.

În domeniul asigurării protecției personalului armatei, a securității obiectivelor militare și a zonelor militare restricționate din responsabilitatea Ministerului Apărării Naționale, pe timp de pace, poliția militară are următoarele atribuții:

- asigură protecția personalului armatei și paza obiectivelor și a zonelor militare restricționate, a bunurilor și valorilor aparținând Ministerului Apărării Naționale, precum și ale forțelor armate străine, în condițiile tratatelor și înțelegerilor internaționale;

- participă, în condițiile legii, la misiuni de protecție apropiată și pază ale militarilor români sau străini, pe timpul vizitelor oficiale sau al altor activități la care participă înalți oficiali militari români sau străini pe teritoriul național;

- asigură paza sediilor instanțelor și parchetelor militare;

- asigură însoțirea, escortarea, paza și protecția coloanelor militare agabaritice, transportului unor valori importante, al armelor, munițiilor, materialelor explozive, stupefiantelor, substanțelor toxice sau radioactive ori al altor materii sau substanțe periculoase, definite astfel prin lege, aflate în responsabilitatea Ministerului Apărării Naționale;

- poate participa, ca element de sprijin, la misiuni de protecție și control antiterorist de securitate, respectiv de prevenire și combatere a actelor de terorism pe teritoriul național, în conformitate cu Metodologia de intervenție antiteroristă a Ministerului Apărării Naționale, avizată de Serviciul Român de Informații, respectiv cu Metodologia privind organizarea și executarea intervenției contrateroriste;

- participă la protecția corespondenței clasificate secret de stat a Ministerului Apărării Naționale, pe timpul transportului acesteia pe întreg teritoriul național;

- controlează modul de executare a serviciului de către personalul societăților specializate de pază care prestează servicii în obiectivele militare aparținând Ministerului Apărării Naționale.

În domeniul procesării, pazei, protecției și escortării prizonierilor de război, poliția militară are următoarele atribuții:

- colectează, identifică, asigură trierea și paza prizonierilor de război, cu respectarea tratatelor și convențiilor internaționale la care statul român este parte;

- asigură escorta convoaielor pe timpul transferării dintr-un loc de dispunere în altul și protecția prizonierilor de război pe timpul dispunerii acestora în campusurile permanente.

Pentru îndrumarea și evacuarea persoanelor dislocate pe timpul desfășurării acțiunilor militare, pe timpul stării de mobilizare și al stării de război, poliția militară îndeplinește următoarele atribuții:

- organizează puncte de aducere și îndrumare a persoanelor evacuate sau refugiate din zona de responsabilitate;

- stabilește rute de evacuare a acestora, organizează și însoțește convoaiele de evacuare;

- cercetează zonele evacuate, identifică, adună și îndrumă persoanele rătăcite.

În domeniul cercetării infracțiunilor săvârșite de personalul militar din Ministerul Apărării Naționale, ofițerii care au atribuții specifice organelor de cercetare penală speciale îndeplinesc, suplimentar, următoarele atribuții:

- efectuează acte de urmărire penală sub conducerea și coordonarea procurorului militar, în condițiile prevăzute de Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare;

- participă, împreună cu structuri ale poliției militare, după caz, la misiuni de urmărire, prindere și escortare a dezertorilor.

Pe timpul participării la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, în baza angajamentelor internaționale asumate de România și a mandatului național, structurile de poliție militară pot executa, în aria de responsabilitate, activități de instruire și misiuni de întărire -consiliere, asistență, formare, control- a forțelor de poliție militară locale.

Pe timpul participă la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, în baza angajamentelor internaționale asumate de România și a mandatului național, structurile de poliție militară execută, ca element de sprijin al forțelor de poliție militară locale, misiuni în cadrul acțiunilor de prevenire a conflictelor și gestionării situațiilor de criză.

Pe timpul stării de urgență, poliția militară continuă să îndeplinească misiunile și să exercite atribuțiile specifice de pe timp de pace, iar numai la solicitare îndeplinește misiuni în sprijinul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, conform legislației în vigoare.

CAPITOLUL IV:  ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ORGANELOR DE CERCETARE PENALĂ SPECIALE

Organele de cercetare penală specială își desfășoară activitatea specifică în cadrul parchetelor militare, la solicitarea conducerii Secției Parchetelor Militare și cu acordul conducerii structurii de poliție militară.

Pentru faptele de indisciplină săvârșite de organele de cercetare penală speciale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate solicita ministerului apărării naționale declanșarea cercetării prealabile pentru angajarea răspunderii disciplinare.

CAPITOLUL V:  PERSONALUL POLIȚIEI MILITARE

Personalul poliției militare se compune din personal militar.

Personalul militar al poliției militare este format din cadre militare și soldați și gradați profesioniști.

Numărul posturilor de ofițeri, maiștri, militari, subofițeri, soldați și gradați profesioniști, în timp de pace și la mobilizare sau concentrare, se stabilește prin ordin al ministrului apărării naționale, în limita efectivelor aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Mutarea, transferarea sau detașarea personalului poliției militare se face în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL VI:  DREPTURI ȘI OBLIGAȚII

Personalul militar al poliției militare își desfășoară activitatea profesională cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității.

În exercitarea misiunilor și îndeplinirea atribuțiilor stabilite potrivit prevederilor prezentei legi, personalul militar al poliției militare are următoarele competențe:

- să stabilească zone militare restricționate temporar pe domeniul public, în vederea îndeplinirii misiunilor ce revin Armatei României, cu consultarea autorităților publice centrale sau locale, după caz;

- să solicite autorităților și instituțiilor publice, persoanelor fizice sau juridice de drept public sau privat date și documente necesare îndeplinirii misiunilor;

- să solicite intervenția organelor stabilite, pentru dispunerea măsurilor din aria de competență, conform legii, împotriva persoanelor care pun în pericol îndeplinirea misiunilor.

Personalul militar al poliției militare și membrii familiei acestuia au dreptul, în condițiile legii, la protecție din partea structurilor specializate ale statului față de amenințările sau violențele la care ar putea fi supuși, ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu, personalul militar al poliției militare este obligat să își facă cunoscută calitatea și să prezinte insigna sau legitimația de serviciu, după caz, cu excepția situațiilor în care eficiența intervenției sau siguranța personală ar fi periclitată.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu, personalul militar al poliției militare răspunde, după caz, administrativ, civil, disciplinar sau penal, potrivit dispozițiilor legale.

CAPITOLUL VII:  ASIGURAREA LOGISTICĂ ȘI FINANCIARĂ A POLIȚIEI MILITARE

Structurile de poliție militară utilizează, potrivit legii, un parc propriu de mijloace de transport, câini de serviciu și alte mijloace necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege.

Pe timpul participării la misiuni și operații în afara teritoriului național, în conformitate cu mandatul încredințat, poliția militară poate deține spații pentru persoanele aflate în stare legală de deținere ori reținere care fac parte din Ministerul Apărării Naționale și care au comis infracțiuni pe timpul participării la misiuni și operațiuni în afara teritoriului național, precum și pentru depozitarea obiectelor, bunurilor și substanțelor confiscate sau reținute.

Uniforma personalului militar al poliției militare, însemnele distinctive, forma și conținutul insignei și al documentelor de legitimare a acesteia, precum și sigla poliției militare se stabilesc prin ordin al ministrului apărării naționale.

Autovehiculele destinate îndeplinirii misiunilor specifice poliției militare poartă inscripția ”POLIȚIA MILITARĂ” și folosesc, în condițiile legii, semnale speciale de avertizare luminoase și sonore.

Finanțarea activității poliției militare și a ofițerilor cu atribuții specifice organelor de cercetare penală speciale se realizează de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Apărării Naționale.

CAPITOLUL VIII:  DISPOZIȚII FINALE

Ziua Armatei Române este marcată anual în data de 25 octombrie, din anul 1959.

Cu ocazia Zilei Armatei Române, urez tuturor militarilor, activi și pensionari: La mulți ani!

Cetatea Aradului deschisă, de Ziua Armatei Române

  Porțile Cetății Aradului au fost deschise azi, 24 octombrie, între orele 10 și 15, cu ocazia Zilei Armatei Române. 

 Această activitate a cuprins două părți.

Prima parte a fost concentrată pe acțiuni militare specifice, concretizate prin orientare în teren cu ajutorul busolei, măsurarea unghiurilor și distanțelor cu ajutorul binoclului, prezentarea tehnicilor de supraviețuire și o expoziție de armament, tehnică și echipament aflat în dotare.

A doua parte a activității a constat în prezentarea istoricului cetății și a sălii tradițiilor de luptă.

Informațiile care se regăsesc în această postare sunt preluate din mai multe surse. 

#haiînArad #visitArad 

Hotărâre nr. 74/2011 privind siguranța jucăriilor (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta lege stabilește condiții privind siguranța jucăriilor și libera circulație a acestora pe teritoriul României și al celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

Prevederile prezentei hotărâri se aplică produselor concepute sau destinate pentru joacă, în mod exclusiv sau nu, utilizării de către copiii cu o vârstă mai mică de 14 ani, denumite în continuare jucării.

Legislație europeană de armonizare - orice legislație a Uniunii Europene prin care se armonizează condițiile de comercializare a produselor.

Jucărie funcțională - jucăria care are același rol și este utilizat în același mod ca un produs, aparat sau instalație destinat/destinată adulților și care poate fi un model redus la scară al unui astfel de produs, aparat sau unei astfel de instalații.

Jucărie acvatică - jucăria destinată utilizării în apă de adâncime mică, capabilă să suporte greutatea unui copil sau să susțină copilul în apă.

Jucărie de activitate - jucăria destinată uzului casnic, a cărei structură de sprijin rămâne fixă pe parcursul activității și care este destinată efectuării următoarelor activități de către un copil: escaladare, sărire, legănare, alunecare, balansare, învârtire, mers țărâș sau de-a bușilea sau orice combinație a acestora.

Jucărie chimică - jucăria destinată manevrării manuale directe a substanțelor și amestecurilor chimice și care trebuie folosită într-un mod corespunzător unei anumite grupe de vârstă și sub supravegherea adulților.

Joc de masă olfactiv - jucăria al cărei scop este să ajute un copil să învețe să recunoască diferite mirosuri sau arome.

Trusă cosmetică - jucăria al cărei scop este să ajute copilul să învețe să realizeze produse precum parfumuri, săpunuri, creme, șampoane, spume de baie, glossuri, rujuri, alte produse de machiat, pastă de dinți și balsamuri. 

Joc gustativ - jucăria al cărei scop este să permită copiilor să prepare dulciuri sau preparate culinare care implică utilizarea unor ingrediente alimentare precum substanțe care îndulcesc, lichide, pudre și arome.

În sensul prezentei hotărâri, autoritatea competentă este Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și autoritatea pentru supravegherea pieței este Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

CAPITOLUL II:  OBLIGAȚIILE OPERATORILOR ECONOMICI

Producătorii trebuie să se asigure că jucăria este însoțită de instrucțiuni și informații de siguranță în limba română.

Un producător poate numi un reprezentant autorizat printr-un mandat scris.

Importatorii trebuie să introducă pe piață numai jucării conforme.

Înainte de introducerea unei jucării pe piață, importatorii trebuie să se asigure că procedura adecvată de evaluare a conformității a fost îndeplinită de către producător.

Înainte de a pune la dispoziție pe piață o jucărie, distribuitorii trebuie să verifice dacă jucăria are aplicat marcajul de conformitate cerut, dacă aceasta este însoțită de documentele necesare și de instrucțiuni și informații privind siguranța, în limba română, și dacă producătorul și importatorul au respectat cerințele prevăzute de prezenta lege.

Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că o jucărie pe care au pus-o la dispoziție pe piață nu respectă legislația europeană de armonizare relevantă trebuie să se asigure că se iau imediat măsurile corective necesare pentru a aduce în conformitate jucăria, a o retrage sau a o rechema, după caz; atunci când jucăria prezintă un risc, distribuitorii trebuie să informeze imediat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, indicând detaliile, în special cu privire la neconformitate și la orice măsură curativă luată.

Distribuitorii, la cererea motivată a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, trebuie să furnizeze acesteia toate informațiile și documentația necesare pentru a demonstra conformitatea jucăriei; aceștia trebuie să coopereze cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, la cererea acesteia, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de jucăriile pe care le-au pus la dispoziție pe piață.

CAPITOLUL III:  CONFORMITATEA JUCĂRIILOR

Jucăriile introduse pe piață trebuie să respecte cerințele esențiale de siguranță de-a lungul perioadei previzibile și normale de utilizare.

Punerea la dispoziție pe piață pe teritoriul României a jucăriilor care respectă prevederile prezentei hotărâri nu poate fi împiedicată.

Prin întocmirea declarației CE de conformitate, producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea jucăriei.

Jucăriile puse la dispoziție pe piață trebuie să poarte marcajul CE.

Marcajul CE trebuie aplicat înainte ca jucăria să fie introdusă pe piață.

CAPITOLUL IV:  EVALUAREA CONFORMITĂȚII

Producătorii trebuie să efectueze, înainte de a pune la dispoziție pe piață jucăria, o analiză a pericolelor de natură chimică, fizică, mecanică, electrică, inflamabilitate, igienă și radioactivitate pe care jucăria le poate prezenta și o evaluare a expunerii potențiale a acesteia.

CAPITOLUL V:  NOTOFICAREA ORGANISMELOR DE EVALUARE A CONFORMITĂȚII

Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri notifică Comisiei și celorlalte state membre organismele desemnate să îndeplinească sarcini de evaluare a conformității ca părți terțe în temeiul prevederilor prezentei legi.

Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri participă la schimbul de experiență între autoritățile naționale ale statelor membre responsabile de politica privind notificarea, organizat de către Comisie.

CAPITOLUL VI:  OBLIGAȚII ȘI COMPETENȚE ALE AUTORITĂȚILOR ROMÂNE

CAPITOLUL VII:  DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE SPECIALE

Orice măsură adoptată în temeiul prezentei hotărâri în vederea interzicerii sau a restricționării introducerii pe piață a unei jucării sau a retragerii de pe piață sau rechemării acesteia precizează motivele exacte care stau la baza măsurii respective.

Astfel de măsuri sunt notificate fără întârziere părții vizate, iar contestațiile formulate împotriva măsurilor aplicate de reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în procesele verbale încheiate sunt soluționate de instanțele competente potrivit legii.

Încălcarea dispozițiilor prezentei hotărâri atrage răspunderea patrimonială, civilă, disciplinară, contravențională sau penală, după caz, a celor vinovați, în condițiile legii.

CAPITOLUL VIII:  DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Anexa 1:  Lista produselor care nu sunt considerate în mod special jucării.

Anexa 2:  Cerințe speciale de siguranță.

Anexa 3:  Declarația CE de conformitate.

Anexa 4:  Documentația tehnică.

Anexa 5:  Avertismente.

Anexa 6:  Modulul A - controlul intern al producției.

Anexa 7:  Modulul B - examinarea CE de tip.

Anexa 8:  Modulul C - conformitatea cu tipul bazată pe controlul intern al producției.

Legea nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia (extrase)

Proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole au obligația să desfășoare lucrări de prevenire, combatere și distrugere a buruienii ambrozia, denumită științific Ambrosia artemisiiofolia, pentru evitarea instalării și răspândirii vegetației adventive invazive și eliminarea ei în cazul prezenței pe terenurile intravilane sau extravilane.

În scopul distrugerii buruienii ambrozia și al prevenirii răspândirii acesteia, proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole vor desfășura periodic, în perioada cuprinsă între răsărirea acestei plante și apariția primelor inflorescențe, respectiv cel târziu până la data de 30 iunie a fiecărui an sau în termen de 15 zile de la primirea unui avertisment din partea autorităților publice locale, lucrări de întreținere a terenurilor prin smulgere, erbicidare sau alte lucrări și metode specifice. Aceste măsuri se mențin până la sfârșitul perioadei de vegetație a buruienii ambrozia.

Beneficiarii lucrărilor de construcții au obligația ca pe terenurile afectate de lucrări să ia măsurile necesare pentru evitarea instalării sau răspândirii buruienii ambrozia.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor stabilesc și actualizează, ori de câte ori este necesar, procedura de distrugere a buruienii ambrozia, măsurile ce se impun pentru limitarea ariei de extindere a acestei specii invazive și metodele de îndepărtare și eradicare a acestei plante.

În vederea promovării soluțiilor corespunzătoare pentru combaterea buruienii ambrozia, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Ministerul Sănătății și autoritățile administrației publice locale desfășoară anual, în special în perioada de vegetație a buruienii ambrozia, campanii de informare și conștientizare în media, online și în formă scrisă. 

Hotărâre nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (extrase)

Se aprobă pachetele de servicii, respectiv pachetul minimal de servicii și pachetul de servicii de bază, care sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Se aprobă Contractul-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prevăzut în anexa nr. 2.

Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 iulie 2023.

Anexa nr. 1:  Anexă cu privire la pachetele de servicii, respectiv pachetul minimal de servicii și pachetul de servicii de bază. 

CAPITOLUL I:  PACHETUL MINIMAL DE SERVICII ȘI PACHETUL DE SERVICII DE BAZĂ

- pachetul minimal de servicii medicale în asistența medicală primară;

- pachetul minimal de servicii medicale în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice;

- pachetul minimal de servicii medicale pentru asistența medicală spitalicească;

- pachetul minimal de servicii medicale pentru consultanții de urgență la domiciliu și activități de transport sanitar neasistat.

CAPITOLUL II:  PACHETUL DE SERVICII DE BAZĂ

- pachetul de servicii medicale de bază în asistența medicală primară;

- pachetul de servicii medicale de bază acordate în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice;

- pachetul de servicii medicale de bază acordate în asistența medicală de medicină fizică și de reabilitare în ambulatoriu cuprinde proceduri specifice de medicină fizică și de reabilitare acordate în ambulatoriu, perioadele pentru care se pot acorda și procedurile specifice care se pot acorda în cadrul unei serii de proceduri se stabilesc în norme;

- pachetul de servicii medicale de bază pentru medicină dentară;

- pachetul de servicii medicale de bază în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile paraclinice;

- pachetul de servicii medicale de bază pentru asistența medicală spitalicească;

- pachetul de servicii medicale de bază pentru consultații de urgență la domiciliu și activități de transport sanitar neasistat;

- pachetul de servicii medicale de bază în asistența medicală de recuperare medicală, medicină fizică și de reabilitare, în sanatorii, inclusiv sanatorii balneare și preventorii;

- pachetul de bază pentru medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu;

- pachetul de bază pentru dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu.

CAPITOLUL III

- asistența medicală primară;

- asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice;

- asistența medicală de medicină fizică și de reabilitare în ambulatoriu;

- asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitatea medicală dentară;

- asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile paraclinice;

- asistența medicală spitalicească;

- consultații de urgență la domiciliu și activități de transport sanitar neasistat;

- îngrijiri medicale la domiciliu;

- asistența medicală de recuperare medicală, medicină fizică și de reabilitare în sanatorii și preventorii;

- medicamente cu și fără contribuție personală;

- dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu.

Anexa nr. 2:  Contract-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

CAPITOLUL I:  ASISTENȚA MEDICALĂ PRIMARĂ

- condiții de eligibilitate;

- documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii medicale;

- obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- condiții specifice;

- decontarea serviciilor medicale;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale.

CAPITOLUL II:  ASISTENȚA MEDICALĂ AMBULATORIE DE SPECIALITATE PENTRU SPECIALITĂȚILE CLINICE

- condițiile de eligibilitate;

- documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii medicale;

- obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- condiții specifice;

- decontarea serviciilor medicale în asistența medicală ambulatorie de specialitate;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractului de furnizare de servicii medicale în asistența medicală ambulatorie de specialitate.

CAPITOLUL III:  ASISTENȚA MEDICALĂ DE MEDICINĂ FIZICĂ ȘI DE REABILITARE ÎN AMBULATORIU

- condiții de eligibilitate;

- documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii medicale;

- obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- condiții specifice;

- contractarea și decontarea serviciilor medicale în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitatea clinică medicină fizică și de reabilitare;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractului de furnizare de servicii medicale în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitatea clinică medicină fizică și de reabilitare.

CAPITOLUL IV:  ASISTENȚA MEDICALĂ DENTARĂ

- condiții de eligibilitate;

- documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii medicale;

- obligațiile și drepturile furnizorilor;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- condiții specifice;

- contractarea și decontarea serviciilor medicale de medicină dentară;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractului de furnizare de servicii medicale de medicină dentară.

CAPITOLUL V:  ASISTENȚA MEDICALĂ AMBULATORIE DE SPECIALITATE PENTRU SPECIALITĂȚILE PARACLINICE

- condiții de eligibilitate;

- documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii medicale;

- obligațiile și drepturile furnizorilor;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- contractarea și decontarea serviciilor medicale în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile paraclinice;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractului de furnizare de servicii medicale în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile paraclinice.

CAPITOLUL VI:  SERVICII MEDICALE ÎN UNITĂȚI SANITARE CU PATURI

- condiții de eligibilitate în asistența medicală spitalicească;

- documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii medicale;

- condiții specifice;

- obligațiile și drepturile spitalelor;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- decontarea serviciilor medicale spitalicești;

- sancțiuni, condiții de suspendare, modificare și încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale spitalicești.

CAPITOLUL VII:  CONSULTAȚII DE URGENȚĂ LA DOMICILIU ȘI ACTIVITĂȚI DE TRANSPORT SANITAR NEASISTAT 

- condiții de eligibilitate;

- documentele necesare încheierii contractului;

- obligațiile și drepturile furnizorilor de consultații de urgență la domiciliu și activități de transport sanitar neasistat;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- contractarea și decontarea consultațiilor de urgență la domiciliu și a activităților de transport sanitar neasistat;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor de furnizare de consultații de urgență la domiciliu și activități de transport sanitar neasistat.

CAPITOLUL VIII:  ÎNGRIJIRI MEDICALE LA DOMICILIU

- condiții de eligibilitate;

- documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

- obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- decontarea serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractului de furnizare de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu.

CAPITOLUL IX:  ÎNGRIJIRI PALEATIVE LA DOMICILIU

- condiții de eligibilitate;

- documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii medicale;

- obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii de îngrijiri paliative la domiciliu;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- decontarea serviciilor de îngrijiri paliative la domiciliu;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractului de furnizare de servicii de îngrijiri paliative la domiciliu.

CAPITOLUL X:  ASISTENȚA MEDICALĂ DE RECUPERARE MEDICALĂ, MEDICINĂ FIZICĂ ȘI DE REABILITARE ÎN SANATORII ȘI PREVENTORII

- condiții de eligibilitate a furnizorilor de servicii medicale;

- documentele necesare încheierii contractului de furnizare de servicii medicale;

- obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- contractarea și decontarea serviciilor medicale;

- sancțiuni, condiții de suspendare, modificare și încetare a contractelor de furnizare de servicii medicale.

CAPITOLUL X:  MEDICAMENTE CU ȘI FĂRĂ CONTRIBUȚIE PERSONALĂ ÎN TRATAMENTUL AMBULATORIU

- condiții de eligibilitate;

- documentele pe baza cărora se încheie contractele;

- obligațiile și drepturile furnizorilor de medicamente;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- modalitățile de prescriere, eliberare și decontare;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor.

CAPITOLUL XI:  DISPOZITIVE MEDICALE DESTINATE RECUPERĂRII UNOR DEFICIENȚE ORGANICE ORGANICE SAU FUNCȚIONALE ÎN AMBULATORIU

- condiții de eligibilitate;

- documentele necesare încheierii contractului;

- obligațiile și drepturile furnizorilor de servicii medicale;

- obligațiile caselor de asigurări de sănătate;

- decontarea dispozitivelor medicale;

- sancțiuni, condiții de suspendare, reziliere și încetare a contractelor de furnizare de dispozitive medicale.

CAPITOLUL XIII:  DISPOZIȚII FINALE

CAPITOLUL XIV:  DISPOZIȚII PRIVIND PUNEREA ÎN APICARE A PREVEDERILOR ART. IV, VII - IX DIN ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI NR. 44/222 PRIVIND STABILIREA UNOR MĂSURI ÎN CADRUL SISTEMULUI DE SĂNĂTATE, PRECUM ȘI PENTRU INTERPRETAREA, MODIFICAREA ȘI COMPLETAREA UNOR ACTE NORMATIVE, CU MODIFICĂRILE ȘI COMPLETĂRILE ULTERIOARE