O.U.G. nr. 46/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

ONAC este instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată integral de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Finanțelor Publice.

Procedura de atribuire centralizată - procedură de atribuire a acordurilor-cadru centralizate, organizate de ONAC, precum și administrarea de către ONAC a unui sistem dinamic de achiziții având ca obiect produse și servicii achiziționate în sistem centralizat.

Produs și/sau serviciu achiziționate în sistem centralizat - produsele și/sau serviciile stabilite prin norme metodologice, care fac obiectul acordurilor-cadru încheiate de ONAC în numele și pentru utilizatori sau al unui sistem dinamic de achiziții administrat de ONAC în numele și pentru utilizatori.

Utilizator - utilizator principal sau secundar.

CAPITOLUL II:  ROLUL, OBIECTIVELE ȘI ATRIBUȚIILE ONAC

ONAC este desemnată ca unitate de achiziții centralizate care furnizează următoarele activități în numele și pentru utilizatori:

- încheierea de acorduri-cadru;

- administrarea de sisteme dinamice de achiziții.

ONAC are drept scop îndeplinirea următoarelor obiective principale:

- optimizarea condițiilor și procesului de achiziții pe bază de criterii economice și de calitate și în condițiile asigurării securității juridice, prin agregarea necesităților utilizatorilor;

- creșterea transparenței și achizițiile publice;

- asigurarea disponibilității produselor și serviciilor achiziționate în sistem centralizat pentru utilizatori.

CAPITOLUL III:  RAPORTURILE DINTRE UTILIZATORI ȘI ONAC

Utilizatorii principali au obligația de a contribui la realizarea activităților desfășurate de ONAC prin îndeplinirea obligațiilor ce le revin potrivit prevederilor prezentei ordonanțe.

În vederea realizării unei evidențe unitare de utilizatori, ONAC înființează și menține un registru complet al utilizatorilor, denumit în continuare Registrul, organizat sub forma unei baze de date electronice disponibile pe pagina de internet a ONAC.

CAPITOLUL IV:  CONDUCEREA, ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ONAC

ONAC este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat.

În exercitarea prerogativelor ce îi revin, președintele ONAC emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii.

Legea nr. 263/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea creșelor (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Creșele sunt instituții publice sau private specializate în servicii cu caracter social, medical, educațional pentru creșterea, îngrijirea și educarea timpurie a copiilor de vârstă antepreșcolară.

Beneficiarii serviciilor acordate de creșe sunt copiii cetățeni români cu domiciliul sau reședința în România.

De serviciile furnizate de creșe beneficiază și copiii cetățenilor altor state sau ai apatrizilor care au domiciliul sau reședința stabilite în România potrivit legii, precum și copiii cetățenilor străini aflați temporar pe teritoriul României.

Creșele se înființează, se organizează și funcționează drept centre cu program de lucru zilnic și/sau, în situații excepționale, săptămânal, în sistem public ori privat.

Consiliile locale, cultele recunoscute de lege, persoanele juridice și fizice autorizate pot înființa, conform legii, unități de educație timpurie, și anume: creșe, grădinițe, centre de zi, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Creșele înființate prin hotărâre a consiliului local, în subordinea acestuia, ca unități cu sau fără personalitate juridică, sunt parte a sistemului public social, educațional.

Creșele, ca servicii sociale specializate, trebuie să îndeplinească standarde minime de calitate.

Pentru asigurarea calității serviciilor, activitatea creșelor se supune controlului instituțiilor abilitate, conform legii.

Creșele pot colabora sau semna protocoale cu alte instituții publice în interesul familiei și al copilului. 

În îndeplinirea scopului lor, creșele realizează, în principal, următoarele activități:

- asigură servicii de îngrijire, supraveghere și educație a copiilor de vârstă antepreșcolară, prin personalul angajat specializat și/sau protocoale cu structuri specializate;

- asigură un program de educație timpurie adecvat vârstei, nevoilor, potențialului de dezvoltare și particularităților copiilor de vârstă antepreșcolară, prin personalul angajat specializat și/sau protocoale cu structuri specializate;

- asigură supravegherea stării de sănătate și igienă a copiilor și acordă primul ajutor și îngrijirile medicale necesare în caz de îmbolnăvire, până la momentul preluării copilului de susținătorul legal sau al internării într-o unitate medicală, după caz, prin personalul angajat specializat sau protocoale cu structuri specializate;

- asigură nutriția copiilor cu respectarea normelor legale în vigoare, prin personalul angajat specializat sau protocoale cu structuri specializate;

- colaborează cu familiile copiilor care frecventează creșa și realizează o relație de parteneriat activ cu părinții/reprezentanții legali în respectarea interesului copilului, prin personalul specializat sau protocoale cu structuri specializate;

- asigură consiliere și sprijin pentru părinții/reprezentanții legali ai copiilor, prin personalul angajat specializat sau protocoale cu structuri specializate;

- contribuie la depistarea precoce a situațiilor de risc care pot determina separarea copilului de părinții săi și sesizează instituțiile abilitate în acest sens, prin personalul angajat specializat sau protocoale cu structuri specializate.

Creșele sunt organizate pe grupe de vârstă și dezvoltare psihomotorie a copiilor, astfel:

- grupa mică, până la împlinirea vârstei de 1 an;

- grupa mijlocie, între 1 an și 2 ani;

- grupa mare, peste 2 ani.

În funcție de dezvoltarea psihomotorie a copilului, care este diferențiată de la caz la caz, conducerea creșei poate stabili o altă încadrare pentru acesta.

În cadrul unei grupe de vârstă pot exista mai multe grupe, în funcție de numărul de copii, în conformitate cu capacitatea creșei aprobată prin actul de înființare.

Creșele funcționează pe tot parcursul anului.

Creșele își pot întrerupe funcționarea pe o perioadă de 3 de zile de vacanță pe timpul verii, precum și în perioada sărbătorilor legale.

Activitățile de igienizare și, după caz, lucrările de reparații și de întreținere ale clădirii se realizează, de regulă, în perioadele de vacanță.

Înscrierea copiilor la creșă se face pe tot parcursul anului, cu excepția perioadei de vacanță, în funcție de numărul de locuri, pe grupe de copii.

Pentru reprezentarea intereselor copiilor în relația cu creșa, părinții/reprezentanții legali ai copiilor înscriși la creșă se pot constitui într-un comitet de părinți.

CAPITOLUL II:  FINANȚAREA CREȘELOR

Finanțarea cheltuielilor necesare organizării și funcționării creșelor se realizează din sursele prevăzute de prezenta lege.

CAPITOLUL III:  STRUCTURA DE PERSONAL

Structura organizatorică, numărul de posturi și categoriile de personal pentru creșe se aprobă, după caz, prin hotărâre a consiliului local sau prin hotărâre a organelor de conducere a instituțiilor publice sau a persoanelor fizice și juridice care le înființează.

Pachetul de servicii aferente creșelor se stabilește prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Conducerea creșelor înființate de consiliile locale este asigurată, după caz, de un director și un șef de centru.

CAPITOLUL V:  DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Medicul și psihologul instituției vor completa, periodic, fișe cuprinzând gradul de dezvoltare psihomotorie a copilului, precum și starea de sănătate și evoluție a acestuia.

Citește și:  H.G. nr. 1252/2012 privind aprobarea metodologiei de organizare și funcționare a creșelor și a altor unități de educație timpurie.

Ordinul MADR nr. 149/2010 privind comercializarea semințelor de cereale (extrase)

Prezentul ordin se aplică producției de sămânță în vederea comercializării, precum și comercializării semințelor de cereale.

În sensul prezentului ordin, termenul comercializare reprezintă vânzarea, deținerea în scopul vânzării, oferta spre vânzare și orice formă de cedare, furnizare sau transfer, în vederea exploatării comerciale, al semințelor către terți, fie că sunt remunerate sau nu.

Semințele de cereale nu pot fi comercializate decât dacă au fost certificate oficial ca ”sămânță Bază”, ”sămânță Certificată”, ”sămânță Certificată din prima generație” sau ”sămânță Certificată din a două generație”.

Umiditatea maximă conținută de sămânță Bază și sămânța Certificată de orice tip nu trebuie să depășească 14%.

Examinările oficiale ale semințelor se realizează după metodele internaționale curente, în măsura în care există astfel de metode.

În cazul semințelor aparținând unei varietăți modificate genetic, orice etichetă aplicată pe lotul conform dispozițiilor prezentului ordin, în mod oficial sau nu, trebuie să indice în mod clar că varietatea a fost modificată genetic.

Semințele unei specii de cereale pot fi comercializate sub formă de amestec stabilit din semințele diferitelor soiuri, în măsura în care amestecul respectiv este de natură, pe baza cunoștințelor științifice sau tehnice, să fie în mod deosebit eficace împotriva propagării organismelor dăunătoare și atât timp cât compușii amestecului corespund, înaintea amestecului, normelor de comercializare care li se aplică.

Semințele de cereale pot fi comercializate sub formă de amestecuri de semințe din specii diferit, cu condiția ca înainte de a fi amestecate, componentele amestecului să îndeplinească regulile de comercializare care le sunt aplicabile.

Condițiile specifice în care astfel de amestecuri pot fi comercializate sunt stabilite în conformitate cu procedura Comunității.

Semințele comercializate în conformitate cu prevederile prezentului ordin, fie obligatoriu, fie facultativ, nu sunt supuse, în ceea ce privește caracteristicile lor, condițiile de examinare, marcare și sigilare, niciunor restricții de comercializare, cu excepția celor prevăzute în prezentul ordin.

Prezentul ordin nu se aplică semințelor de cereale, dacă se dovedește că acestea sunt destinate exportului spre țări terțe.

Anexa nr. 1:  Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cultura.

Anexa nr. 2:  Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească sămânța.

Anexa nr. 3:  Greutatea loturilor și a eșantioanelor.

Anexa nr. 4:  Eticheta.

Anexa nr. 5:  Eticheta și documentul prevăzute în cazul semințelor certificate provizoriu recoltate în alt stat membru.

Ordinul MADR nr. 772/2016 privind cerințele referitoare la etichetarea, sigilarea și ambalarea materialului de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe, care intră în domeniul de aplicare a Directivei 2008/90/CE a Consiliului din 29 septembrie 2008 privind comercializarea materialului de înmulțire și plantare fructifer destinat producției de fructe (extrase)

Inspecția Națională pentru Calitatea Semințelor, prescurtat INCS, se asigură, prin autoritățile oficiale competente, respectiv inspectoratele teritoriale pentru calitatea semințelor și materialului săditor și Laboratorul Central pentru Calitatea Semințelor și a Materialului Săditor că materialul de înmulțire fructifer, denumit în continuare material de înmulțire, certificat oficial ca material Prebază, Bază sau Certificat, și materialul de plantare fructifer destinat producției de fructe, denumit în continuare material de plantare fructifer, certificat oficial ca material Certificat, se comercializează dacă respectă cerințele privind etichetarea, sigilarea și ambalarea prevăzute în prezentul ordin. 

INCS se asigură că materialul de înmulțire și materialul de plantare fructifer care se califică drept material Conformitas Agraria Communitatis se comercializează numai dacă îndeplinește cerințele privind documentul furnizorului prevăzut în prezentul ordin.

INCS se asigură că, pentru materialul Prebază, Bază sau Certificat, autoritățile oficiale competente elaborează o etichetă, în conformitate cu prevederile prezentului ordin, pe care o aplică pe plantele sau părțile de plante care urmează să fie comercializate ca material de înmulțire sau ca material de plantare fructifer. INCS poate prevedea ca autoritățile oficiale competente să poată permite furnizorului să elaboreze și să aplice eticheta sub supravegherea autorităților oficiale competente. Modelul etichetei este stabilit de către INCS, în conformitate cu prevederile prezentului ordin.

Materialul de înmulțire sau materialul de plantare fructifer care face parte din același lot poate fi comercializat cu o singură etichetă atunci când materialul respectiv face parte din același pachet, din aceeași legătură sau din același recipient, iar eticheta este aplicată în conformitate cu cele prevăzute în prezentul ordin.

INCS poate prevedea ca plantele fructifere de cel puțin un an să fie etichetate în mod individual. În acest caz, etichetarea poate fi realizată în câmp, înainte de dezrădăcinare, în cursul dezrădăcinării sau ulterior. În cazul în care etichetarea se realizează mai târziu, plantele din același lot trebuie să fie dezrădăcinate împreună și să fie păstrate separat de alte loturi, în recipiente etichetate, până când plantele respective sunt etichetate.

Eticheta conține următoarele informații:

- mențiunea ”norme și standarde UE”;

- statul membru care emite eticheta sau codul respectiv;

- INCS sau codul respectiv;

- numele furnizorului sau numărul/codul său de înregistrare emis de autoritățile oficiale competente;

- numărul de referință al pachetului sau al legăturii, numărul de serie individual, numărul săptămânii sau numărul lotului;

- denumirea botanică;

- categoria, iar pentru materialul Bază și numărul generației;

- denumirea soiului și, după caz, a clonei;

- mențiunea ”soi cu o descriere recunoscută oficial”, dacă este cazul;
- cantitatea;

- țara de producție și codul respectiv, dacă este diferită de statul membru care emite eticheta;

- anul emiterii;

- în cazul în care eticheta originală este înlocuită cu o altă etichetă: anul emiterii etichetei originale.

Eticheta trebuie să fie imprimată cu caractere de neșters, în una din limbile oficiale ale Uniunii, ușor vizibilă și lizibilă.

Culoarea etichetei este:

- albă cu o linie violet în diagonală pentru materialul Prebază;

- albă, pentru materialul Bază;

- albastră, pentru materialul Certificat.

Pentru ca loturile de diferite soiuri sau tipuri de material Prebază, Bază sau Certificat să poată fi comercializate împreună, INCS poate să prevadă că, în completarea etichetei, poate fi întocmit un document de însoțire de către autoritatea oficială teritorială competentă sau de către furnizorul vizat sub supravegherea organismului respectiv.

Documentul de însoțire îndeplinește următoarele cerințe:

- indică informațiile prevăzute cerute în prevederile prezentului ordin și după cum se indică pe eticheta respectivă;

- este redactat în una dintre limbile oficiale ale Uniunii;

- este furnizat cel puțin în dublu exemplar: furnizor și destinatar;

- însoțește materialul de la locul de furnizare la locul de destinație;

- include numele și adresa destinatarului;

- include data emiterii documentului;

- include, dacă este cazul, informații suplimentare relevante pentru loturile vizate.

INCS se asigură că, în cazul în care materialul Prebază, Bază sau Certificat se comercializează în loturi de două sau mai multe plante sau părți de plante, loturile respective sunt suficient de omologate. 

Plantele sau părțile de plante care constituie astfel de loturi trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

- plantele sau părțile de plante sunt într-un pachet sau într-un recipient sigilat, astfel cum sunt definite în prezentul ordin; sau 

- plantele sau părțile de plante fac parte dintr-o legătură sigilată, astfel cum este definită în prezentul ordin.

În sensul prezentului ordin, sigilare înseamnă: în cazul unui pachet sau recipient, închidere astfel încât să nu poată fi deschis fără a deteriora dispozitivul de închidere, iar în cazul unei legături, legare în așa fel încât plantele sau părțile de plante care fac parte din legătură să nu poată fi separate fără a deteriora dispozitivul sau dispozitivele de legare. Pachetul, recipientul și legătura trebuie să fie etichetate în așa fel încât prin înlăturarea etichetei acestea să își piardă valabilitatea.

INCS se asigură că materialul Conformitas Agraria Communitatis este comercializat cu un document întocmit de furnizor, conform condițiilor prevăzute în prezentul ordin, denumit în continuare documentul furnizorului.

INCS se asigură că documentul furnizorului nu se aseamănă cu documentul de însoțire menționat în prezentul ordin, astfel încât să se evite orice eventuală confuzie între documentul furnizorului și celelalte două documente.

Documentul furnizorului cuprinde cel puțin următoarele informații:

- mențiunea ”norme și standarde UE”;

- numele statului membru în care a fost întocmit documentul sau codul aferent;

- numele autorității oficiale competente sau codul aferent;

- numele furnizorului sau numărul/codul său de înregistrare emis de autoritatea oficială teritorială competentă;

- numărul de serie individual, numărul săptămânii sau numărul lotului;

- denumirea botanică;

- denumirea soiului și, după caz, a clonei.

- data emiterii documentului.

Atunci când se aplică materialul Conformitas Agraria Communitatis, culoarea documentului furnizorului este galbenă.

Documentul furnizorului trebuie să fie imprimat cu caractere de neșters, în una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, ușor vizibil și lizibil.

Ordonanța nr. 119/1991 privind auditul intern și controlul financiar preventiv (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta ordonanță reglementează controlul intern, auditul intern și controlul financiar preventiv la instituțiile publice și cu privire la utilizarea fondurilor publice și administrarea patrimoniului public.

Angajament bugetar - orice act prin care o autoritate competentă potrivit legii afectează fonduri publice unei anumite destinații.

Angajament legal - orice act cu efect juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public.

Audit intern - activitate organizată independent în structura unei instituții publice și în directa subordonare a conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecții și analize ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituției publice și utilizarea resurselor în mod economic, eficace și eficient pentru a raporta conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate și măsurile propuse de corectare a deficiențelor și de ameliorare a performanțelor sistemului de control intern.

Control financiar preventiv - activitate prin care se verifică legalitatea și regularitatea operațiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea acestora.

Control intern - ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul unei instituții publice cu privire la structurile organizatorice, metodele și procedurile și sistemele de control și de evaluare, instituite în scopul: realizării atribuțiilor la un nivel calitativ corespunzător și îndeplinirii cu regularitate, în mod economic, eficace și eficient, a politicilor adoptat; respectării legalității și a dispozițiilor conducerii; protejării activelor și resurselor; efectuării și menținerii de înregistrări contabile corecte și complete; furnizării la timp de informații corecte și complete pentru fundamentarea deciziilor conducerii.

Ordonator de credite: persoana împuternicită prin lege sau prin delegare potrivit legii, să dispună și să aprobe operațiuni.

Controlul intern are următoarele obiective generale:

- realizarea, la nivel corespunzător de calitate, a atribuțiilor instituțiilor publice, stabilite în concordanță cu propria lor misiune, în condiții de regularitate, eficacitate, economicitate și eficiență;

- protejarea fondurilor publice împotriva pierderii datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;

- respectarea legii, a reglementărilor și deciziilor conducerii;

- dezvoltarea și întreținerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare și difuzare a datelor și informațiilor financiare și de conducere, precum și a unor sisteme și proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.

Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.

Ministerul Finanțelor este autoritatea administrației publice centrale de specialitate care are responsabilitatea elaborării și implementării politicii în domeniul gestiunii financiare. Ministerul Finanțelor îndrumă metodologic, coordonează și supraveghează asigurarea bunei gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.

CAPITOLUL II:  DISPOZIȚII PRIVIND AUDITUL INTERN

Auditul intern se organizează în mod independent, în structura fiecărei instituții publice, sub forma unui compartiment specializat, constituit din una sau mai multe persoane, astfel încât personalul de specialitate angajat în acesta, denumit în continuare auditor intern, să nu fie implicat în vreun fel în îndeplinirea activităților pe care le auditează.

Conducătorul instituției publice aprobă planul anual de audit intern.

CAPITOLUL III:  DISPOZIȚII PRIVIND CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV

Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operațiuni care vizează, în principal:

- angajamente legale și bugetare;

- deschiderea și repartizarea de credite bugetare;

- modificarea repartizării pe trimestre și pe subdiviziuni ale clasificației bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

- efectuarea de plăți din fonduri publice;

- efectuarea de încasări în numerar;

- vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

- concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale. 

Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operațiuni care fac obiectul acestuia, potrivit celor prevăzute anterior, din punct de vedere al:

- legalității și regularității;

- încadrării în limitele angajamentelor bugetare stabilite potrivit legii.

Persoana în drept să exercite viza de control financiar preventiv are dreptul și obligația de a refuza viza de control financiar preventiv în toate cazurile în care, în urma verificărilor, apreciază că proiectul de operațiune care face obiectul controlului financiar preventiv nu îndeplinește condiții de legalitate, regularitate și încadrare în limita angajamentelor bugetare pentru acordarea vizei de control financiar preventiv.

Refuzul de viză trebuie să fie în toate cazurile motivat în scris.

Persoanele în drept să exercite viza de control financiar preventiv au obligația de a ține evidența proiectelor de operațiuni refuzate la viza de control financiar preventiv.

Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta lege reglementează modul de realizare a achizițiilor publice, procedurilor de atribuire a contractelor de achiziție publică și de organizare a concursurilor de soluții, instrumentele și tehnicile specifice care pot fi utilizate pentru atribuirea contractelor de achiziție publică.

Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări în condiții de eficiență economică și socială.

Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziție publică sunt:

- nediscriminarea;

- tratamentul egal;

- recunoașterea reciprocă;

- transparența;

- proporționalitatea;

- asumarea răspunderii.

Acord-cadru - acordul încheiat în formă scrisă între una sau mai multe autorități contractante și unul ori mai mulți operatori economici care au ca obiect stabilirea termenilor și condițiilor care guvernează contractele de achiziție publică ce urmează a fi atribuite într-o perioadă, în special în ceea ce privește prețul și, după caz, cantitățile avute în vedere.

Activități de achiziție centralizate - activitățile desfășurate de o unitate de achiziții centralizate în mod permanent prin achiziția în nume propriu de produse și/sau servicii destinate unei/unor alte autorități contractante, ori prin atribuirea de contracte de achiziție publică sau încheierea de acorduri-cadru pentru lucrări, produse ori servicii în numele și pentru o altă/alte autoritate/autorități contractante.

Contract de achiziție publică - contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una ori mai multe autorități contractante, care are ca și obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Contract de achiziție publică de lucrări - contractul de achiziție publică care are ca și obiect: fie exclusiv execuția, fie atât proiectarea, cât și execuția de lucrări în legătură cu una dintre activitățile prevăzute în anexa nr. 1; fie exclusiv execuția, fie atât proiectarea, cât și execuția unei construcții; fie realizarea, prin orice mijloace, a unei construcții care corespunde cerințelor stabilite de autoritatea contractantă care exercită o influență determinantă asupra tipului sau proiectării construcției. 

Contract de achiziție publică de produse - contractul de achiziție publică care are ca obiect achiziția de produse prin cumpărare, inclusiv cu plata în rate, închiriere, leasing cu sau fără opțiune de cumpărare ori prin orice alte modalități contractuale în temeiul cărora autoritatea contractantă beneficiază de aceste produse, indiferent dacă dobândește sau nu proprietatea asupra acestora; contractul de achiziție publică de produse poate include, cu titlu accesoriu, lucrări ori operațiuni de amplasare și de instalare.

Contract de achiziție publică de servicii - contractul de achiziție publică care are ca obiect prestarea de servicii, altele decât cele care fac obiectul unui contract de achiziție publică de lucrări.

Contract pe termen lung - contractul de achiziție publică încheiat pe o durată de cel puțin 5 ani care cuprinde durata de execuție a lucrărilor ori a construcției, dacă acesta are o componentă care constă în execuție de lucrări ori a unei construcții, precum și durata de prestare a serviciilor, stabilite astfel încât contractantul să obțină un profit rezonabil.

CPV - nomenclator de referință în domeniul achizițiilor publice; vocabularul comun privind achizițiile publice.

DUAE - documentul unic de achiziții european furnizat în format electronic prin utilizarea formatului standard stabilit de Comisia Europeană, constând în declarația pe propria răspundere a operatorului economic cu privire la îndeplinirea criteriilor de calificare și selecție.

Document al achiziției - anunțul de participare, documentația de atribuire, precum și orice document suplimentar emis de autoritatea contractantă sau la care aceasta face trimitere pentru a descrie ori stabili elemente ale achiziției sau ale procedurii de atribuire.

Documentația de atribuire - documentul achiziției care cuprinde cerințele, criteriile, regulile și alte informații necesare pentru a asigura operatorilor economici o informare completă, corectă și explicită cu privire la cerințe sau elemente ale achiziției, obiectul contractului și modul de desfășurare a procedurii de atribuire, inclusiv specificațiile tehnice ori documentul descriptiv, condițiile contractuale propuse, formatele de prezentare a documentelor de către candidați/ofertanți, informațiile privind obligațiile generale aplicabile.

Licitație electronică - procesul repetitiv desfășurat prin mijloace electronice după o evaluare inițială completă a ofertelor, în cadrul căruia ofertanții au posibilitatea de a reduce prețurile prezentate și/sau de a îmbunătăți alte valori ale unor elemente ale ofertei, care permite clasificarea ofertelor prin metode automate de evaluare.

Lot - fiecare parte din obiectul contractului de achiziție publică, obiect care este divizat pentru a adapta dimensiunea obiectului contractelor individuale rezultate astfel încât să corespundă mai bine nevoilor autorității contractante, precum și capacității întreprinderilor mici și mijlocii, sau pe baze calitative, în conformitate cu diferitele meserii și specializări implicate, pentru a adapta conținutul contractelor individuale mai îndeaproape la sectoarele specializate ale IMM-urilor sau în conformitate cu diferitele faze ulterioare ale proiectului.

Ofertant - orice operator economic care a depus o ofertă în cadrul unei proceduri de atribuire.

Ofertă - actul juridic prin care operatorul economic își manifestă voința de a se angaja din punct de vedere juridic într-un contract de achiziție publică. Oferta cuprinde propunerea financiară, propunerea tehnică, precum și alte documente stabilite prin documentația de atribuire.

Ofertă alternativă - oferta care respectă cerințele minime și eventualele cerințe specifice prevăzute în documentele achiziției, dar care propune o soluție diferită într-o măsură mai mare sau mai mică.

Operator economic - orice persoană fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, sau grup ori asociere de astfel de persoane, care oferă în mod licit pe piață executarea de lucrări și/sau a unei construcții, furnizarea de produse ori prestarea de servicii, inclusiv orice asociere temporară formată între două ori mai multe dintre aceste entități. 

Sistem electronic de achiziții publice, denumit în continuare SEAP - desemnează sistemul informatic de utilitate publică, accesibil prin internet la o adresă dedicată, utilizat în scopul aplicării prin mijloace electronice a procedurilor de atribuire și în scopul publicării anunțurilor la nivel național.

Subcontractant - orice operator economic care nu este parte a unui contract de achiziție publică și care execută și/sau furnizează anumite părți ori elemente ale lucrărilor sau ale construcției ori îndeplinesc activități care fac parte din obiectul contractului de achiziție publică, răspunzând în fața contractantului de organizarea și derularea tuturor etapelor necesare în acest scop.

Au calitate de autoritate contractantă în sensul prezentei legi:

- autoritățile și instituțiile publice centrale sau locale, precum și structurile din componența acestora care au delegată calitatea de ordonator de credite și care au stabilite competențe în domeniul achizițiilor publice;

- organismele de drept public;

- asocierile formate de una sau mai multe autorități contractante dintre cele prevăzute mai sus.

Autoritatea contractantă are dreptul de a achiziționa direct produse sau servicii în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 270 120 lei, respectiv lucrări, în cazul în care valoarea estimată a achiziției, fără TVA, este mai mică de 900 400 lei.

CAPITOLUL II:  REGULI GENERALE DE PARTICIPARE ȘI DESFĂȘURARE A PROCEDURILOR DE ATRIBUIRE

Autoritatea contractantă precizează în documentația de atribuire reglementările obligatorii în domeniile mediului, social și al relațiilor de muncă, stabilite prin legislația adoptată la nivelul Uniunii Europene, legislația națională, prin acorduri colective sau prin tratatele, convențiile și acordurile internaționale în aceste domenii, care trebuie respectate pe parcursul contractului de achiziție publică ori să indice instituțiile competente de la care operatorii economici pot obține informații detaliate privind reglementările specifice.

Orice operator economic are dreptul de a participa la procedura de atribuire în calitate de ofertant sau candidat, individual ori în comun cu alți operatori economici, inclusiv în forme de asociere temporară constituite în scopul participării la procedura de atribuire, în condițiile prevăzute de lege.

Autoritatea contractantă solicită ofertantului/candidatului să precizeze în ofertă ori în solicitarea de participare:

- partea/părțile din contract pe care intenționează să o/le subcontracteze;

și 

- datele de identificare ale subcontractanților propuși, dacă aceștia sunt cunoscuți la momentul depunerii ofertei sau a solicitării de participare.

Pe parcursul procedurii de atribuire, autoritatea contractantă are obligația de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni, identifica și remedia situațiile de conflict de interese, în scopul evitării denaturării concurenței și al asigurării tratamentului egal pentru toți operatorii economici.

În sensul prezentei legi, prin conflictul de interese se înțelege orice situație în care membrii personalului autorității contractante sau ai unui furnizor de servicii de achiziție publică care acționează în numele autorității contractante, care sunt implicați în desfășurarea procedurii de atribuire sau care pot influența rezultatul acestuia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparțialitatea ori independența lor în contextul procedurii de atribuire.

Reprezintă situații potențial generatoare de conflict de interese orice situații care ar putea duce la apariția unui conflict de interese în sensul amintit mai sus, cum ar fi următoarele, reglementate cu titlu exemplificativ:

- participarea în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor a persoanelor care dețin părți sociale, părți de interes, acțiuni din capitalul subscris al unuia dintre ofertanți/candidați, terți susținători sau subcontractanți propuși ori a persoanelor care fac parte din consiliul de administrație/organul de conducere sau de supervizare a unuia dintre ofertanți/candidați. terți susținători ori subcontractanți propuși;

- participarea în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor a unei persoane care este soț/soție, rudă sau afin, până la gradul al doilea inclusiv, cu persoane care fac parte din consiliul de administrație/organul de conducere sau de supervizare a unuia dintre ofertanți/candidați, terți susținători ori subcontractanți propuși;

- participarea în procesul de verificare/evaluare a solicitărilor de participare/ofertelor a unei persoane despre care se constată sau cu privire la care există indicii rezonabile/informații concrete că poate avea, direct ori indirect, un interes personal, financiar, economic sau de altă natură, ori se află într-o altă situație de natură să îi afecteze independența și imparțialitatea pe parcursul procesului de evaluare;

- situația în care ofertantul individual/ofertantul asociat/candidatul/subcontractantul propus/terțul susținător are drept membri în cadrul consiliului de administrație/organului de conducere sau de supervizare și/sau are acționari ori asociați semnificativi persoane care sunt soț/soție, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care se află în relații comerciale cu persoane cu funcții de decizie în cadrul autorității contractante sau al furnizorului de servicii de achiziție implicat în procedura de atribuire;

- situația în care ofertantul/candidatul a nominalizat printre principalele persoane desemnate pentru executarea contractului persoane care sunt soț/soție, rudă sau afin până la gradul al doilea inclusiv ori care se află în relații comerciale cu persoane cu funcții de decizie din cadrul autorității contractante sau al furnizorului de servicii de achiziție implicat în procedura de atribuire.

Autoritatea contractantă precizează în documentele achiziției numele persoanelor cu funcții de decizie în cadrul autorității contractante sau al furnizorului de servicii de achiziție implicat în procedura de atribuire.

Conținutul ofertelor și al solicitărilor de participare, precum și cel al planurilor/proiectelor în cadrul concursurilor de soluții este confidențial până la publicarea raportului procedurii.

CAPITOLUL III:  MODALITĂȚI DE ATRIBUIRE

Procedurile de atribuire reglementate de prezenta lege, aplicabile pentru atribuirea contractelor de achiziție publică/acordurilor-cadru sau organizarea concursurilor de soluții cu o valoare estimată egală sau mai mare decât valorile prevăzute la art. 7 alin. (5), sunt următoarele:

- licitația deschisă;

- licitația restrânsă;

- negocierea competitivă;

- dialogul competitiv;

- parteneriatul pentru inovare;

- negocierea fără publicare prealabilă;

- concursul de soluții;

- procedura de atribuire aplicabilă în cazul serviciilor sociale și al altor servicii specifice;

- procedura simplificată.

Pe parcursul fiecărei runde a licitației electronice, autoritatea contractantă are obligația de a comunica în mod instantaneu tuturor ofertanților cel puțin informațiile care sunt suficiente pentru ca aceștia să-și poată determina, în orice moment, poziția pe care o ocupă în clasament.

CAPITOLUL IV:  ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA PROCEDURII DE ATRIBUIRE 

Autoritatea contractantă are dreptul de a recurge la atribuirea pe loturi a contractelor de achiziție publică și a acordurilor-cadru și, în acest caz, de a stabili dimensiunea și obiectul loturilor, cu condiția includerii acestor informații în documentele achiziției.

În cazul în care aceluiași ofertant îi pot fi atribuite mai multe loturi, autoritatea contractantă are dreptul de a decide atribuirea contractului/contractelor prin reunirea mai multor loturi sau a tuturor loturilor și atribuirea acestora aceluiași ofertant, dacă a precizat în anunțul de participare faptul că își rezervă dreptul de a face acest lucru și a indicat loturile sau grupurile de loturi care pot fi reunite.

Autoritatea contractantă are obligația de a asigura transparența procedurii de atribuire a contractelor de achiziție publică/acordurilor-cadru prin publicarea, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi, a anunțurilor de intenție, anunțurilor de participare și a anunțurilor de atribuire.

Autoritatea contractantă își poate face cunoscute intențiile cu privire la achizițiile planificate prin atribuirea unui anunț de intenție. 

Anunțul de intenție se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și la nivel național.

Autoritatea contractantă are obligația de a transmite spre publicare un anunț de participare atunci când:

- inițiază procedura de licitație deschisă, licitație restrânsă, dialog competitiv sau negociere competitivă ori un parteneriat pentru inovare, pentru atribuirea contractelor de achiziție publică/acordurilor cadru;

- lansează un sistem dinamic de achiziții;

- organizează un concurs de soluții;

- inițiază procedura de atribuire a contractelor de achiziție publică/acordurilor-cadru pentru servicii sociale și alte servicii specifice, prevăzute în anexa nr. 2, cu excepția cazului în care a fost publicat un anunț de intenție valabil în mod continuu.

Autoritatea contractantă asigură prin mijloace electronice, prin intermediul SEAP, accesul direct, complet, nerestricționat și gratuit al operatorilor economici la documentele achiziției începând cu data publicării anunțului de participare.

Autoritatea contractantă prevede în cuprinsul anunțului de participare adresa de internet la care sunt disponibile documentele achiziției.

Autoritatea contractantă are obligația de a elabora documentația de atribuire care conține toate informațiile necesare pentru a asigura operatorilor economici o informare completă, corectă și precisă cu privire la cerințele achiziției, obiectul contractului și modul de desfășurare a procedurii de atribuire.

Autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire orice operator economic despre care:

- fie are cunoștință că și-a încălcat obligațiile privind plata impozitelor, taxelor sau a contribuțiilor la bugetul general consolidat, iar acest lucru a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească sau decizie administrativă având caracter definitiv și obligatoriu în conformitate cu legea statului în care respectivul operator economic este înființat sau cu cele ale statului membru al autorității contractante;

- fie poate demonstra prin orice mijloace adecvate că respectivul operator economic și-a încălcat obligațiile privind plata impozitelor, taxelor sau contribuțiilor la bugetul general consolidat datorate ori prin alte modalități de stingere a acestora sau beneficiază, în condițiile legii, de eșalonarea acestora ori de alte facilități în vederea plății acestora, inclusiv, după caz, a eventualelor dobânzi ori penalități de întârziere acumulate sau a amenzilor.

Pentru determinarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, în conformitate cu prevederile prezentei legi, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica unul dintre următoarele criterii de atribuire:

- prețul cel mai scăzut;

- costul cel mai scăzut;

- cel mai bun raport calitate-preț;

- cel mai bun raport calitate-cost.

Procedura de atribuire se finalizează prin:

- încheierea contractului de achiziție publică/acordului-cadru;

sau

- anularea procedurii de atribuire.

Dacă doriți să rămâneți la curent cu modificările acestei legi: https://anap.gov.ro/web/legea-nr-982016-privind-achizitiile-publice/

Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casă a unităților socialiste (extrase)

Anexa 1:

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Unitățile socialiste efectuează operațiile de încasări și plăți în numerar prin casierie, care se organizează și funcționează potrivit prevederilor prezentului regulament și normelor de organizare și funcționare a unităților. 

În unitățile socialiste care au un volum mare de operații de încasări și plăți, în funcție de specificul și complexitatea activității, se vor organiza mai multe casierii, ghișee sau puncte de încasări și plăți, a căror activitate este coordonată de un casier central.

Operațiunile de încasări și plăți în numerar se efectuează de casieri. La unitățile socialiste care nu au funcția de casier prevăzută în statul de funcții, atribuțiile acestuia se îndeplinesc de o altă persoană împuternicită de conducătorul unității.

În prezentul regulament denumirea de casier se referă la persoana împuternicită să efectueze operații de încasări și plăți în numerar.

Împuternicirea de casier poate fi dată oricărei persoane încadrate în unitate sau în subunitățile acesteia, care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi gestionar. Personalul cu atribuții de control financiar și contribuabilii pot îndeplini atribuția de casier numai cu aprobarea expresă dată de ministere, celelalte organe centrale ori de comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, după caz, în condițiile legii.

Casierii sunt gestionarii de mijloace bănești și alte valorii, potrivit legii.

Casierul nu are dreptul să încredințeze exercitarea atribuțiilor sale altor persoane.

În cazul în care casierul lipsește din orice cauză, iar operațiile de casă nu pot fi întrerupte, acestea se vor face de persoana desemnată de casier, cu acordul conducătorului unității. 

Când casierul nu desemnează o persoană ori aceasta nu se prezintă sau când conducerea unității nu este de acord cu persoana desemnată de casier, operațiile de casă vor fi făcute de o persoană delegată de conducătorul unității.

Casieria trebuie să funcționeze într-un spațiu adecvat, în condițiile unei depline securități. În acest scop, conducătorii unităților socialiste sunt obligați să ia măsuri pentru a asista înzestrarea casieriei cu mijloace tehnice de pază și de alarmă, în funcție de importanța valorilor păstrate și să asigure condițiile de păstrare a numeralului în cadrul unităților și de transport la și de la bănci sau celelalte instituții de credit, conform dispozițiilor legale. În cazul în care este necesară, transmiterea sumelor în altă localitate pentru plăți se va face prin cele mai apropiate unități bancare, de credit sau poștale. 

Numerarul și alte valori, precum și documentele de casă ale unităților socialiste, se păstrează în tezaure, case de fier sau dulapuri mecanice, care se încuie ori de câte ori casierul părăsește încăperea, iar la sfârșitul zilei de lucru se încuie și se sigilează. 

Unitățile socialiste sunt obligate să depună sumele încasate în numerar la bănci sau la celelalte instituții de credit la care au deschise conturi și să ridice de la acestea numerarul necesar pentru efectuarea plăților, în condițiile prezentului regulament și cu respectarea celorlalte norme legale privind încasările și plățile în numerarar. 

CAPITOLUL II:  EFECTUAREA ÎNCASĂRILOR ȘI PLĂȚILOR ÎN NUMERAR

Încasările în numerar ale unităților socialiste, altele decât ridicările de numerar de la bănci sau de la celelalte instituții de credit, se fac pe bază de chitanță sau de alte documente cu funcție similară aprobate de organele competente. 

Ridicarea sumelor în numerar de la bănci sau de la celelalte instituții de credit se face pe bază de cecuri de numerar emise de compartimentul financiar-contabil.

Unitățile socialiste care nu efectuează încasări în numerar sau realizează încasări mici pot ridica de la bănci sau de la celelalte instituții de credit și pot păstra în casierii, de la o zi la alta, pentru efectuarea unor cheltuieli mărunte și urgente, sume în numerar, în limita soldului de casă stabilit acestora de către băncile sau instituțiile de credit pot revizui limita soldului de casă.

Instituțiile de stat pot păstra în cadrul limitei soldului de casă numai numerarul provenit din restituiri de avansuri nefolosite, din ridicări din contul de disponibil, precum și alte sume aprobate prin acte normative, cu excepția birourilor executive ale consiliilor populare comunale și orășenești care nu au unitate bancară în localitate și care, în scopul deplasărilor frecvente la bancă ale delegațiilor acestora pentru ridicarea numerarului necesar efectuării unor cheltuieli gospodărești mărunte și urgente, pot reține în cadrul limitei soldului de casă și sumele încasate ca venituri bugetare sau pentru autofinanțarea unor unități sau activități. 

Plățile în numerar se fac pe bază de documente vizate pentru controlul financiar preventiv și aprobate de persoane competente.

Documentele de plată, vizate și aprobate, se predau casierului de către compartimentul financiar-contabil.

Unitățile economice care efectuează operații de achiziții, contractări de produse, colectări de deșeuri, precum și cooperativele de credit, pot face plăți de numerar către predatori pe bază de borderouri de achiziții sau alte documente specifice aprobate de organele competente.

Orice plată către populație se va putea face numai în măsura în care se încadrează în prevederile legii, iar fondurile corespunzătoare sunt cuprinse în plan.

CAPITOLUL III:  ACORDAREA DE AVANSURI ÎN NUMERAR ȘI DECONTAREA LOR

Pentru acordarea avansurilor și justificarea acestora se folosește formularul ”Ordin de deplasare” sau alte documente legale. 

Evidența avansurilor acordate și urmărirea justificării lor la termenele stabilite se efectuează în cadrul compartimentului financiar-contabil al unităților.

Titularul de avans este obligat ca, în termenele stabilite pentru justificarea avansului, să întocmească și să depună, la compartimentul financiar-contabil al unității care i-a acordat avansul, decontul de cheltuieli în care înscrie toate documentele justificative și le anexează la acesta. Compartimentul financiar-contabil are obligația să menționeze pe decont data primirii, care se consideră data justificării avansului.

La primirea decontului de cheltuieli, compartimentul financiar-contabil verifică legalitatea documentelor justificative anexate la decont, concordanța lor cu natura și destinația cheltuielilor pentru care s-a acordat avansul și respectarea termenului de justificare.

În cazul în care titularii de avansuri întocmesc și prezintă deconturi incomplete sau anexează la acestea documente nevalabile, avansurile se consideră justificate numai cu valoarea documentelor valabile.

În cazul în care valoarea documentului de cheltuieli depășește avansul primit, decontul verificat de compartimentul financiar-contabil se predă la casierie pentru a efectua plata diferenței, după care titularul de avans semnează de primirea sumei.

CAPITOLUL IV:  EVIDENȚA ȘI PĂSTRAREA NUMERARULUI

Evidența încasărilor și plăților în numerar se ține cu ajutorul registrului de casă, care se întocmește de către casier pe baza documentelor justificative. Zilnic, casierul totalizează operațiile din fiecare zi și stabilește soldul casei, care se raportează pe fila următoare. Exemplarul al doilea se detașează și se predă compartimentului financiar-contabil mai târziu a doua zi, împreună cu documentele justificative, sub semnătură în registrul de casă. 

CAPITOLUL V:  CONTROLUL RESPECTĂRII DISCIPLINEI DE CASĂ

În fiecare unitate socialistă se efectuează controlul inopinat al casieriei cel puțin o dată pe lună, prin numărarea și verificarea tuturor valorilor existente în casă. 

CAPITOLUL VI:  DISPOZIȚII FINALE

Prevederile din prezentul regulament referitoare la instituțiile de stat se aplică în mod corespunzător și ministerelor, celorlalte organe centrale ale administrației de stat, precum și comitetelor și birourilor executive ale consiliilor populare.

Ordonanța nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național (extrase)

Prezenta ordonanță reglementează regimul juridic general al descoperirilor și al cercetării arheologice, precum și protejarea patrimoniului arheologic, parte a patrimoniului cultural național.

Prin descoperire arheologică se înțelege evidențierea, prin intermediul săpăturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor și urmelor manifestărilor umane, care constituie mărturii ale epocilor și civilizațiilor dispărute.

Prin sit arheologic declarat zonă de interes național se înțelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice ale căror cercetare științifică, protejare și punere în valoare sunt de importanță excepțională pentru istoria și cultura națională, prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau imobile care fac parte ori sunt propuse să facă parte din categoria Tezaur al patrimoniului cultural național mobil sau, după caz, din categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial.

Statul garantează și asigură protejarea patrimoniului arheologic în condițiile stabilite prin prezenta ordonanță.

Cercetarea arheologică se realizează, în condițiile prezentei ordonanțe, de către personalul de specialitate atestat și înregistrat în Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului arheologilor, conform prevederilor Regulamentului săpăturilor arheologice din România, precum și cu respectarea normelor privind standardele și procedurile arheologice și în acord cu principiile Codului deontologic al arheologilor din România.

Autoritățile administrației publice centrale de specialitate, instituțiile de specialitate subordonate acestora și instituțiile publice locale colaborează și răspund, potrivit legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.

Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural național și pot fi clasate și protejate drept bunuri de patrimoniu cultural național mobil, drept situri arheologice sau ca monumente istorice, potrivit legii.

Descărcarea de sarcină arheologică este procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidențiat patrimoniul arheologic poate fi redat activităților umane curente.

Până la descărcarea de sarcină arheologică terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform legii.

În cazul proiectelor de infrastructură de transport de interes național, Certificatul de descărcare de sarcina arheologică se va emite pentru fiecare parte din teren care poate fi redată activităților umane curente.

Proprietarii terenurilor sunt scutiți de plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafețele afectate de cercetările arheologice, pe întreaga durată a efectuării acestora.

Comisia Națională de Arheologie este formată din specialiști în domeniu, care își desfășoară activitatea în institutele de profil arheologic, muzee, precum și alte instituții.

Repertoriul arheologic național este administrat de Ministerul Culturii, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii.

Institutul Național al Patrimoniului asigură administrarea bazelor de date privind inventarierea informatizată, prin Repertoriul arheologic național.

Monumentele, ansamblurile și siturile arheologice în Lista monumentelor istorice, din grupa A sau B, se înscriu și în Repertoriul arheologic național.

Dezvoltarea durabilă a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes național. Protejarea și punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone sunt, în condițiile legii, cauza de utilitate publică.

Finanțarea cercetării arheologice, a conservării, restaurării și punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Culturii. 

Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravențională sau penală.

Legea nr. 34/1998, privind acordarea unor subvenții asociațiilor și fundațiilor române cu personalitate juridică, care înființează și administrează unități de asistență socială (extrase)

 Asociațiile și fundațiile române cu personalitate juridică, care înființează și administrează unități de asistență socială, pot primi subvenții alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale, care vor fi utilizate, în exclusivitate, pentru serviciile de asistență socială acordate persoanelor care, potrivit dispozițiilor legale, au dreptul să beneficieze de acestea.

Criteriile de acordare a fondurilor pentru aceste asociații și fundații vor fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Nivelul subvențiilor acordate nu poate depăși costul mediu lunar de întreținere, pe persoana asistată, din unitățile de asistență socială de stat, cu profil similar, organizate ca instituții publice.

Asociațiile și fundațiile române cu personalitate juridică, care primesc subvenții potrivit prezentei legi, beneficiază de asistența de specialitate atât sub aspect metodologic, cât și în legătură cu utilizarea subvențiilor acordate de la bugetul de stat în realizarea programelor stabilite, din partea personalului împuternicit în acest scop de către direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului București.

Legea nr. 107/1996, legea apelor (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Apele reprezintă o sursă naturală regenerabilă și limitată, element indispensabil pentru viață și pentru societate, materie primă pentru activități productive, sursă de energie și cale de transport, factor determinant în menținerea echilibrului ecologic.

Apele fac parte din patrimoniul public. 

Prevederile prezentei legi au ca scop:

- conservarea, dezvoltarea și protecția resurselor de apă, precum și asigurarea unei curgeri libere a apelor;

- protecția împotriva oricărei forme de poluare și de modificare a caracteristicilor resurselor de apă, a malurilor și albiilor sau cuvelor acestora;

- refacerea calității apelor de suprafață și subterane;

- conservarea și protejarea ecosistemelor acvatice;

- asigurarea alimentării cu apă potabilă a populației și a salubrității publice;

- valorificarea complexă a apelor ca resursă economică și repartiția rațională și echilibrată a acestei resurse, cu menținerea și cu ameliorarea calității și productivității naturale a apelor;

- apărarea împotriva inundațiilor și oricăror alte fenomene hidrometeorologice periculoase;

- satisfacerea cerințelor de apă ale agriculturii, industriei, producerii de energie, a transporturilor, agriculturii, turismului, agrementului și sporturilor nautice, ca și ale oricăror alte activități umane.

Supravegherea calității apei potabile se asigură de către Ministerul Sănătății.

Activitatea de gospodărie unitară, rațională și complexă a apelor se organizează și se desfășoară pe bazine hidrografice, ca entități geografice indivizibile de gospodărire a resurselor de apă. Gospodărirea apelor trebuie să considere ca un tot unitar apele de suprafață și subterane, atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ, în scopul asigurării dezvoltării durabile. 

Gospodărirea apelor se bazează pe principiul solidarității umane și interesului comun, prin colaborare și cooperare strânsă, la toate nivelele administrației publice, a utilizatorilor de apă, a reprezentanților colectivităților locale și a populației, pentru realizarea maximului de profit social.

CAPITOLUL II:  REGIMUL DE FOLOSIRE A APELOR ȘI A ALBIILOR

Poluarea în orice mod a resurselor de apă este interzisă.

Plantarea sau tăierea arborilor sau arbuștilor de pe terenurile situate în albiile majore ale cursurilor de apă și pe țărmul mării, fără avizul de gospodărire a apelor și avizul organelor silvice de specialitate, este interzis.

Pădurile din zonele de munte și de deal trebuie astfel gospodărite încât să nu contribuie la formarea inundațiilor și la producerea eroziunii solului.

CAPITOLUL III:  GOSPODĂRIREA APELOR

Gospodărirea apelor se desfășoară și se bazează pe cunoașterea științifică, complexă și cantitativă a resurselor de apă ale țării, realizată printr-o activitate unitară și permanentă de supraveghere, observații și măsurători asupra fenomenelor hidrometeorologice și resurselor de apă, inclusiv de prognozare a evoluției naturale a acestora, ca și a evoluției lor sub efectele antropice, precum și prin cercetări multidisciplinare.

CAPITOLUL VI:  SANCȚIUNI

Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, după caz.

CAPITOLUL VII:  DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Regimul apelor minerale și geotermale va fi reglementat prin lege specială.

Anexa nr. 1:  Definițiile termenilor tehnici folosiți în cuprinsul legii:

- acumulare nepermanentă;

- agregate minerale;

- albie minoră;

- albie majoră;

- ape naționale navigabile;

- ape uzate;

- bazin hidrografic;

- cadastrul apelor;

- debit salubru;

- debit de servitute;

- deșeu;

- drept de folosință a apelor;

- faleza mării;

- fond piscicol;

- gospodărirea apelor;

- informații de gospodărire a apelor;

- mal;

- nivel mediu al apei;

- plaja mării;

- poluare;

- reciclare;

- resurse de apă;

- schema-cadru de amenajare și gospodărire a apelor;

- stații și instalații de corectare a calității apelor;

- unitate de gospodărire a apelor;

- utilizator de apă;

- zona de protecție;

- zona umedă;

- zona inundabilă.

Anexa nr. 2:  Lățimea zonelor de protecție în jurul lacurilor naturale, lacurilor de acumulare, în jurul cursurilor de apă, digurilor, canalelor, barajelor și a altor lucrări hidrotehnice.

Legea nr. 114/1996 privind locuințele (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta lege reglementează aspectele sociale, economice, tehnice și juridice ale construcției și folosinței locuințelor.

Locuința - construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii.

CAPITOLUL II:  DEZVOLTAREA CONSTRUCȚIEI DE LOCUINȚE

Persoanele fizice sau juridice române pot realiza, cu respectarea prevederilor legale, construcții de locuințe pentru folosința proprie sau în scopul valorificării acestora.

CAPITOLUL IV:  ADMINISTRAREA CLĂDIRILOR DE LOCUIT

Clădirile de locuit pot fi date de proprietar în administrarea unor persoane fizice sau juridice, asociații, servicii publice sau agenți economici specializați, după caz.

Obligațiile celor care administrează sunt, în principal, următoarele:

- gestionarea bunurilor și a fondurilor bănești;

- efectuarea formalităților necesare în angajarea contractelor cu furnizorii serviciilor pentru exploatarea și întreținerea clădirii, derularea și urmărirea realizării acestor contracte;

- asigurarea cunoașterii și respectării regulilor de locuit în comun;

- reprezentarea intereselor proprietarului în raport cu autoritățile publice;

- îndeplinirea oricăror alte obligații prevăzute de lege.

CAPITOLUL V:  LOCUINȚA SOCIALĂ

Construcțiile de locuințe sociale se pot realiza, în orice localitate, pe amplasamentele prevăzute în documentațiile de urbanism și în condițiile prezentei legi. 

Constituirea fondului de locuințe sociale se face prin realizarea de construcții noi și prin reabilitarea unor construcții existente.

Consiliile locale controlează și răspund de fondul de locuințe sociale pe teritoriul unităților administrativ-teritoriale respective. 

Locuințele sociale aparțin domeniului public al unităților administrativ-teritoriale.

CAPITOLUL VIII:  LOCUINȚA DE PROTOCOL

Locuințele de protocol sunt proprietate publică a statului.

Pot beneficia de locuința de protocol, la cerere, cu plata chiriei prevăzute de lege, persoanele care îndeplinesc următoarele funcții publice: vicepreședinți ai Senatului și ai Camerei Deputaților, miniștri de stat, miniștrii și asimilații acestora, precum și președintele Curții Supreme de Justiție, președintele Curții Constituționale, președintele Curții de Conturi, președintele Consiliului Legislativ și avocatul poporului, pe durata exercitării funcției sau a mandatului

CAPITOLUL IX:  DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Orice litigiu în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluționează de către instanțele judecătorești.

Dispozițiile prezentei legi privind locuințele se completează cu dispozițiile Codului civil privind contractul de locațiune.

Anexa nr. 1:  Exigențe minimale pentru locuințe:

- cerințe minimale;

- suprafețe minimale;

- încăperi sanitare;

- dotarea minimă a încăperilor sanitare;

- dotarea minimă a bucătăriei;

- dotarea minimă cu instalații electrice;

- spații și instalații de folosință comună pentru clădiri cu mai multe locuințe.

Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar și funcționează pe lângă Parlamentul României. Ea își exercită funcțiile în mod independent și în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Constituție și în celelalte legii ale țării.

În unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții se exercită prin camerele de conturi județene.

Sediul Curții este în capitala țării, iar sediile camerelor de conturi sunt în orașele reședință de județ și în municipiul București.

Controalele Curții de Conturi se inițiază din oficiu și nu pot fi oprite decât de Parlament și numai în cazul depășirii competențelor stabilite de lege.

Raportul anual al Curții de Conturi se publică în Monitorul Oficial al României.

Curtea de Conturi poate colabora cu organisme internaționale de profil și poate exercita, în numele lor, control asupra gestionării fondurilor puse la dispoziția României, dacă prin tratate, convenții sau alte înțelegeri internaționale se stabilește această competență.

CAPITOLUL II:  ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CURȚII DE CONTURI

Curtea de Conturi se compune din: Secția de control preventiv, Secția de control ulterior, Secția jurisdicțională, Colegiul jurisdicțional al Curții, camerele de conturi județene și Secretariatul general. 

Pe lângă Curtea de Conturi funcționează procurori financiari. 

CAPITOLUL III:  ATRIBUȚII DE CONTROL 

Curtea de Conturi își exercită funcționarea și control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.

Prin controlul său, Curtea de Conturi urmărește respectarea legilor și aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate și eficiența în gestionarea mijloacelor materiale și bănești.

Pentru exercitarea funcției prevăzute mai sus, Curtea de Conturi controlează:

- formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete;

- constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur;

- formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe;

- utilizarea alocațiilor bugetare pentru investiții, a subvențiilor și transferurilor și a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităților administrativ-teritoriale;

- constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice de către instituțiile publice autonome cu caracter comercial și financiar și de către organismele autonome de asigurări sociale;

- situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale de către instituțiile publice, regiile autonome, societățile comerciale sau de către alte persoane juridice în baza unui contract de concesiune sau închiriere;

- alte domenii în care, prin lege, s-a stabilit competența Curții.

Curtea de Conturi exercită control preventiv, prin organele proprii de control, la ordonatorii principali de credite al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale, asupra:

- efectuării unor plăți din fonduri publice;

- deschiderii și repartizării fondurilor bugetare;

- modificării situației inițiale a repartizării pe trimestre și pe subdiviziuni ale clasificației bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

- concesionării sau închirierii de bunuri publice. 

Documentele, operațiunile și limitele valorilor minime de la care acestea vor fi supuse controlului sau preventiv se stabilesc de Curte, în funcție de importanța și neajunsurile constatate, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Curtea de Conturi are ca principală atribuție verificarea:

- contului general anual de execuție a bugetului de stat;

- contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat;

- conturile anuale de execuție a bugetelor locale;

- conturilor anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale;

- conturilor fondurilor de tezaur;

- contului anual al datoriei publice a statului și situației garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe primite de către alte persoane juridice.

CAPITOLUL IV:  ATRIBUȚII JURISDICȚIONALE

Conflictele de competență ivite între instanțele Curții de Conturi și instanțele judecătorești se soluționează de Curtea Supremă de Justiție.

CAPITOLUL V:  ATRIBUȚII DE RAPORTARE, AVIZARE ȘI ALTE COMPETENȚE

Rapoartele anuale referitoare la finanțele publice locale sunt înaintate de către camerele de conturi județene autorităților publice deliberative ale unităților administrativ-teritoriale.

CAPITOLUL VI:  ATRIBUȚIILE PROCURORILOR FINANCIARI

Procurorul financiar investește cu act de sesizare colegiul jurisdicțional cu privire la faptele și persoanele asupra cărora este sesizat de organele de control proprii ale Curții de Conturi.

În cazul în care procurorul financiar constată inexistența prejudiciului ori a răspunderii clasează, motivat, actul de control. 

CAPITOLUL VII:  NUMIREA ȘI STATUTUL PERSONALULUI CURȚII DE CONTURI

Membrii Curții de Conturi sunt numiți de Parlament, la propunerea Comisiei pentru politica financiară, bancară și bugetară a Senatului și a Comisiei pentru buget și finanțe a Camerei Deputaților, pentru un mandat de 6 ani. Mandatul poate fi reînnoit.

Judecătorii, procurorii și controlorii financiari nu pot fi cercetați, reținuți, arestați sau trimiși în judecata contravențională sau penală decât la cererea procurorului general al României, cu aprobarea plenului Curții de Conturi.

CAPITOLUL X:  DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Dispozițiile referitoare la activitatea de jurisdicție se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, precum și cu orice alte dispoziții legale, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.

Anexa:  Funcțiile de conducere și de execuție de specialitate din Curtea de Conturi și funcțiile cu care se asimilează.

O.U.G. nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea și exploatarea pajiștilor permanente și pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 (extrase)

Scopul prezentei ordonanțe de urgență îl reprezintă reglementarea organizării, administrării și exploatării pajiștilor permanente.

Pajiștile se folosesc pentru pășunatul animalelor și producerea de furaje.

Folosirea și exploatarea pajiștilor se fac cu respectarea bunelor condiții agricole și de mediu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Supraînsămânțarea pajiștilor se realizează numai cu semințe de plante erbacee furajere perene din familiile de graminee și leguminoase sau amestecuri ale acestora.

Supraînsămânțarea pajiștilor cuprinse în ariile protejate se realizează numai cu semințe din specii adaptate specificului climatic din respectivele arii protejate.

Lucrările de întreținere a pajiștilor și a unităților zoopastorale se vor efectua de către crescătorii de animale care le folosesc. 

Utilizatorii pajiștilor au obligația de a lua toate măsurile pentru întreținerea acestora, cu menținerea categoriei de folosință. 

Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență atrage răspunderea administrativă, contravențională, civilă sau penală, după caz.

Ordinul nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii (extrase)

Persoanele care obțin venituri din activități independente și sunt obligate, potrivit legii, să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă aplică prevederile prezentului ordin.

Anexa: Norme privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii ale fiecărei entități, precum și a bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare și a performanței entității pentru respectivul exercițiu financiar.

Bunurile aflate în administrarea instituțiilor publice se inventariază anual, cu excepția clădirilor, construcțiilor speciale și a celorlalte bunuri aflate în gestiunea misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare, care se inventariază o dată la 3 ani.

Inventarierea bunurilor din patrimoniul cultural național mobil, a fondurilor de carte, a valorilor de muzeu și a recuzitei în cadrul instituțiilor artistice de spectacole se face în condițiile și la termenele stabilite prin norme elaborate de Ministerul Culturii, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. 

Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil (extrase)

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Prezenta lege instituie regimul juridic al bunurilor aparținând patrimoniului cultural național mobil, ca parte a patrimoniului cultural național, și reglementează activitățile specifice de protejare a acestora.

Patrimoniul cultural național cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor aflate în continuă evoluție; cuprinde toate elementele rezultate din interacțiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani și cei naturali.

Statul garantează proprietatea și asigură, potrivit legii, protejarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural național mobil.

În sensul prezentei legi, prin protejarea patrimoniului cultural național se înțelege ansamblul de măsuri având caracter științific, juridic, administrativ, financiar, fiscal și tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securității, întreținerea, prepararea, restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național mobil, în vederea asigurării accesului democratic la cultură și a transmiterii acestui patrimoniu generațiilor viitoare.

Protejarea patrimoniului cultural național mobil este realizată prin intermediul autorităților administrației publice, a unor instituții specializate, cum sunt muzeele, colecțiile publice, casele memoriale, arhivele și bibliotecile, al cultelor religioase și instituțiilor ecleziastice, precum și al organizațiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu.

Patrimoniul cultural național mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluției mediului natural și ale relațiilor omului cu acesta, ale potențialului creator uman și ale contribuției românești, precum și a minorităților naționale la civilizația universală.

Bunurile aparținând patrimoniului cultural național mobil fac parte, în funcție de importanța sau de semnificația lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, din vechimea, unicitatea sau raritatea lor,, din:

- tezaurul patrimoniului cultural național mobil, denumit în continuare tezaur, alcătuit din bunuri culturale de valoare excepțională pentru umanitate;

- fondul patrimoniului cultural național mobil, denumit în continuare fond, alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România.

Autoritățile publice, proprietarii, titularii altor drepturi reale, precum și titularii dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil au obligația de a le proteja împotriva oricăror acte comisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora.

CAPITOLUL II:  CERCETAREA, INVENTARIEREA ȘI CLASAREA

Activitatea de cercetare, desfășurată de cercetătorii științifici în instituții publice specializate, deținătoare de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, are ca obiect cercetarea, dezvoltarea și valorificarea științifică a patrimoniului cultural național mobil, în principal a celui deținut de instituția respectivă.

În sensul prezentei legi, prin clasare se înțelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural național mobil, tezaur și fond.

Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiză întocmit de experți sau specialiști acreditați de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor.

Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie a patrimoniului cultural național mobil în alta se poate face numai cu respectarea acelorași proceduri prevăzute pentru clasare.

CAPITOLUL III:  PĂSTRAREA, DEPOZITAREA ȘI ASIGURAREA SECURITĂȚII BUNURILOR CULTURALE MOBILE

Persoanele fizice și juridice care dețin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate beneficiază de consultanță gratuită din partea instituțiilor specializate, în scopul păstrării, conservării și punerii în valoare a acestor bunuri.

CAPITOLUL IV:  CONSERVAREA ȘI RESTAURAREA BUNURILOR CULTURALE MOBILE CLASATE

Lucrările de conservare și restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se efectuează numai de către conservatori și restauratori acreditați, pe baza unui contract încheiat potrivit dispozițiilor dreptului comun.

Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur se face numai cu avizul prealabil al Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor și numai în laboratoarele sau atelierele avizate, nominalizate în aviz.

Este interzisă topirea sau modificarea, sub orice formă, a bunurilor culturale mobile clasate, care sunt deținute cu orice titlu de Banca Națională a României, de Monetăria Statului sau de celelalte bănci.

CAPITOLUL V:  CIRCULAȚIA BUNURILOR CULTURALE MOBILE

Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

Pentru organizarea unor expoziții în străinătate sau realizarea unor proiecte culturale internaționale de către instituțiile publice muzeale aflate în subordinea Ministerului Culturii, măsurile privind organizarea acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în situația în care sunt implicate mai multe autorități și instituții publice.

Donațiile având ca obiect bunuri culturale mobile făcute instituțiilor publice specializate ori cultelor religioase, potrivit legii, sunt scutite de orice taxe.

CAPITOLUL VIII:  ORGANISME ȘI INSTITUȚII SPECIALIZATE

Descoperirea, colectarea, cercetarea, expertizarea, clasarea, inventarierea, depozitarea, conservarea, prepararea, restaurarea, protejarea, achiziționarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național mobil se realizează prin organisme și instituții specializate, care au competențe generale și speciale în domeniu, precum și prin persoane fizice sau juridice, în condițiile prezentei legi.

Persoanele fizice, care nu dețin documente de atestare a calității de expert, emise de Ministerul Culturii, dar care sunt autorizate ca expert tehnic de alte autorități ale administrației publice centrale, pot realiza expertize, în condițiile prezentei legi, numai în baza acreditării prealabile a acestora, de către Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor.

CAPITOLUL X:  RECUPERAREA BUNURILOR CULTURALE MOBILE CARE AU PĂRĂSIT ILEGAL TERITORIUL ROMÂNIEI

Ministerul Culturii poate cere oricărui stat, în condițiile legii, efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului unde se află, precum și a identificării posesorului sau deținătorului unui anume bun cultural care a părăsit ilegal teritoriul României; cererea trebuie să cuprindă date cu privire la descrierea bunului cultural, precum și informații cu privire la localizarea prezumtivă a bunului cultural în cauză.

Acțiunea în restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul statului român poate fi introdusă de Ministerul Culturii.

CAPITOLUL XI:  CONTRAVENȚII ȘI INFRACȚIUNI

Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală, după caz.

Ordinul nr. 281/2016 privind stabilirea formularelor standard ale Programului anual al achizițiilor publice și Programul anual al achizițiilor sectoriale (extrase)

Se aprobă formularul Programului anual al achizițiilor publice, prevăzut în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Se aprobă formularul Programului anual al achizițiilor sectoriale, prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul ordin.

Vezi și: https://anap.gov.ro/web/?s=Ordin+nr.+281%2F2016

Început de toamnă, la mănăstire

 

Vara la mănăstire:

Soarele pătrunde printre numeroasele ramuri înverzite ale numeroșilor copaci plantați în curtea mănăstirii. Din când în când, vezi oameni intrând și ieșind din curtea mănăstirii.

Adie vântul.

Măicuțele sunt în bucătăria bisericii. Gătesc bucate pentru oaspeții ce au să vină, în curând.

Și intri în biserica veche de sute de ani. Pictura abia se zărește. Te duce cu gândul la vremuri de mult apuse. Bisericuța este, de ani de zile, declarată monument istoric.

Apoi, te gândești la colecția lor de artă veche bisericească. Ai vrea să o vezi.

Printre ramurile înverzite, zărești un porumbel. Vara, numeroase păsări își duc veacul în curtea mănăstirii. 

 Ce minunat arată primăvara, la mănăstire! Rândul de cireși japonezi, cu florile lor roz, sunt minunați!

Ce aer curat! Ce liniște!

 A mai căzut o frunză! 

Nici nu îți vine să crezi că a mai trecut un an! 

Oamenii vin la mănăstire, pleacă de la mănăstire. 

Stau pe bancă și ascult liniștea din curtea mănăstirii. Acum, că a venit toamna, s-a mai răcorit, parcă, pe afară. 

 Doamne, ce liniște este în curtea mănăstirii!

Gândurile de mai sus, scrise de către mine, despre un început de toamnă, la mănăstire, sunt inspirate din începutul de toamnă la Mănăstirea ”Sfântul Simeon Stâlpnicul” din Arad.

Fotografia este realizată în curtea mănăstirii.

Hotărâre nr. 777/2016 privind structura, organizarea și funcționarea Registrului electronic național al nomenclaturilor stradale (extrase)

În activitatea specifică, autoritățile administrației publice centrale și locale de la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor sunt obligate să furnizeze, să actualizeze datele referitoare la nomenclatura stradală, în scopul asigurării unei evidențe unitare, și să utilizeze informațiile conținute în RENNS, obligație care revine și oricăror altor instituții, în condițiile legii.

Nomenclatura stradală - totalitatea elementelor de identificare cuprinzând denumirile de drumuri și adrese administrative din România într-un mod standardizat, organizat pe fiecare unitate administrativ-teritorială și care reprezintă evidența primară unitară care servește la identificarea domiciliului/reședinței persoanei fizice, a sediului persoanei juridice, a fiecărui imobil - teren cu sau fără construcții, precum și a fiecărei clădiri.

Adresa administrativă este compusă din:

- tip și denumire arteră, număr administrativ;

- localizarea spațială, definită ca un punct, cu coordonatele spațiale în sistem național de referință, astfel cum va fi detaliată prin normele tehnice privind procedurile de lucru specifice RENNS, prevăzute la art. 10.

RENNS, ca sistem informatic, păstrează informația privind istoric adresei administrative. 

Sistemul informatic aferent RENNS pune la dispoziția utilizatorilor, în condițiile legii, proceduri și metode pentru:

- administrarea nomenclaturii stradale;

- validarea nomenclaturii stradale;

- consultarea publică a nomenclaturii stradale;

- interconectarea cu alte sisteme informatice.

Înscrierea datelor în RENNS se face de către persoanele desemnate prin dispoziția primarului, care au ca atribuții verificarea, completarea, validarea și actualizarea elementelor de nomenclatură stradală.

Datele generale din RENNS sunt accesibile oricărei persoane, în mod gratuit, în ceea ce privește serviciile de căutare și de vizualizare referitoare la adresa administrativă.

Vezi și: https://renns.ancpi.ro/renns-public/start/index.html 

Hotărâre nr. 401/2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor (extrase)

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, denumit în continuare Oficiul, este organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de reglementare, evidențiată prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe.

Oficiul este coordonat metodologic de ministrul culturii și cultelor, iar finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Oficiului se asigură integral și distinct de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministrului Culturii, ministrul coordonator fiind ordonator principal de credite.

În activitatea sa Oficiul are ca obiectiv principal respectarea și promovarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, potrivit legii, ca parte a drepturilor de proprietate intelectuală.

În exercitarea atribuțiilor sale Oficiul colaborează, în condițiile legii, cu autoritățile și instituțiile publice cu competențe în aplicarea legislației în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, cu organismele de gestiune colectivă, cu obligațiile neguvernamentale implicate în combaterea pirateriei specifice, precum și cu structurile asociative ale operatorilor economici din domeniu, din țară și din străinătate.

Structura organizatorică a Oficiului se aprobă prin ordin al ministrului culturii.

Ordinul nr. 49/1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea și realizarea străzilor în localitățile urbane (extrase)

Se aprobă Normele tehnice privind proiectarea și realizarea străzilor în localitățile urbane, anexa la prezentul ordin.

Anexa face parte integrantă din prezentul ordin.

Anexa 1:  Norme tehnice privind proiectarea și realizarea străzilor în localitățile urbane

CAPITOLUL I:  GENERALITĂȚI

Străzile și localitățile urbane se clasifică în raport de intensitatea traficului și de funcțiile pe care le îndeplinesc, astfel:

- străzi de categoria I - magistrale;

- străzi de categoria a II-a - de legătură;

- străzi de categoria a III-a - colectoare;

- străzi de categoria a IV-a - de folosință locală.

Funcțiile, dimensiunile și modul de realizare a fiecărei categorii de străzi sunt cele prevăzute în prezentele norme tehnice.

CAPITOLUL II:  DOMENII DE APLICARE

Pentru străzile existente, condițiile tehnice din prezentele norme trebuie respectate la repararea, reabilitarea sau modernizarea lor.

CAPITOLUL III:  PRESCRIPȚII GENERALE

Documentațiile tehnice privind proiectarea construcției, modernizarea și reabilitarea străzilor din localitățile urbane se avizează de către administratorul acestora.

CAPITOLUL IV:  DIZPOZIȚII FINALE

Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.

Condițiile din prezentele norme tehnice conțin prevederi minime obligatorii.

Anexa nr. 1:  Condiții tehnice de proiectare a străzilor din localitățile urbane

Anexa nr. 2:  Capacitățile minime de circulație ale străzilor situate în palier și aliniament

Anexa 3a) și 3b):  Profiluri caracteristice de străzi 

Anexa nr. 4:  Distanțele dintre fronturile construcțiilor situate pe părțile laterale ale străzilor

Anexa nr. 5:  Profiluri caracteristice de străzi

Ordinul nr. 82/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităților (extrase)

Se aprobă Regulamentul-cadru al serviciului de salubrizare a localităților, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Anexa: Regulament-cadru din 9 martie 2015 al serviciului de salubrizare a localităților

CAPITOLUL I:  DISPOZIȚII GENERALE

Modul de organizare și funcționare a serviciului de salubrizare trebuie să se realizeze pe baza următoarelor principii:

- protecția sănătății populației;

- responsabilitatea față de cetățeni;

- conservarea și protecția mediului înconjurător;

- asigurarea calității și continuității serviciului;

- tarifarea echitabilă, corelată cu calitatea și cantitatea serviciului prestat;

- securitatea serviciului;

- dezvoltarea durabilă.

Deratizare - activitate de stârpire a rozătoarelor prin otrăvire cu substanțe chimice sau prin culturi microbiene.

Deșeuri biodegradabile - deșeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deșeurile alimentare ori de grădină, și care pot fi valorificate material.

Dezinsecție - activitatea de combatere a artropodelor în stadiul de larvă sau adult cu substanțe chimice specifice.

Sortare - activitate de separare pe categorii și stocare temporară a deșeurilor reciclabile în vederea transportării lor la operatorii economici specializați în valorificarea acestora.

Stropitul străzilor - activitate de salubrizare, care constă în dispersarea apei pe suprafețele de circulație, indiferent de natura îmbrăcămintei acestora, pe spațiile de odihnă și de agrement, manual sau mecanizat, cu ajutorul unor instalații specializate, în scopul creării unui microclimat favorabil îmbunătățirii stării igienice a localităților și evitării formării prafului.

Serviciul de salubrizare se realizează prin intermediul unei infrastructuri tehnico-edilitare specifice care, împreună cu mijloacele de colectare și transport al deșeurilor, formează sistemul public de salubrizare a localităților, denumit în continuare sistem de salubrizare.

Sistemul de salubrizare este alcătuit dintr-un ansamblu tehnologic și funcțional, care cuprinde construcții, instalații și echipamente specifice destinate prestării serviciului de salubrizare, precum:

- puncte de colectare separată a deșeurilor;

- stații de transfer;

- stații de tratare mecano-biologică;

- stații de producere compost;

- stații de sortare;

- baze de garare și întreținere a autovehiculelor specifice serviciului de salubritate;

- depozite de deșeuri;

- incineratoare.

Operatorii serviciului de salubrizare trebuie să îndeplinească indicatorii de performanță, din caietul de sarcini al serviciului și contractul de delegare a gestiunii serviciului, aprobați de consiliile locale, de Consiliul General al Municipiului București sau, după caz, de asociațiile de dezvoltare intercomunitară. 

CAPITOLUL II:  ASIGURAREA SERVICIULUI DE SALUBRIZARE ȘI CONDIȚII DE FUNCȚIONARE

•  colectarea separată și transportul separat al deșeurilor menajere și al deșeurilor similare provenite din activități comerciale, din industrie și instituții, inclusiv fracții colectate separat, fără a aduce atingere fluxului de deșeuri electrice și electronice, baterii și acumulatori

În funcție de sistemul de colectare separată adoptat prin strategia de dezvoltare a serviciului public de salubrizare a localităților, colectarea în containere și recipiente a deșeurilor menajere și similare se realizează astfel:

1. deșeurile reziduale se colectează în recipiente de culoare gri/negru și sunt de tip:

- resturi de carne și pește, gătite sau proaspete;

- resturi de produse lactate: lapte, smântână, brânză, iaurt, unt, frișcă;

- ouă întregi;

- grăsimi animale și uleiuri vegetale, în cazul în care nu se colectează separat;

- excremente ale animalelor de companie;

- scutece/tampoane;

- cenușă de la sobe, dacă se ard și cărbuni;

- resturi vegetale din curte tratate cu pesticide;

- lemn tratat sau vopsit;

- conținutul sacului de la aspirator;

- mucuri de țigări;

- veselă din porțelan/sticlă spartă, geamuri sparte.

2. deșeuri biodegradabile se colectează în recipiente de culoare maro și sunt de tip;

- resturi de fructe și de legume proaspete sau gătite;

- resturi de pâine și cereale;

- zaț de cafea/resturi de ceai;

- păr și blană;

- haine vechi din fibre naturale mărunțite;

- coji de ouă;

- coji de nucă;

- cenușă de la sobe;

- rumeguș, fân și paie;

- resturi vegetale din curte;

- plante de casă;

- bucăți de lemn mărunțit;

- ziare, hârtie, carton mărunțite, umede și murdare.

3. deșeuri reciclabile de tip hârtie și carton, curate și mărunțite, se colectează în recipiente de culoare albastră;

4. deșeuri reciclabile din material de tip plastic și metal se colectează în recipiente de culoare galbenă;

5. deșeuri reciclabile din material de tip sticlă albă/colorată se colectează, pe culori, în recipiente de culoare alb/verde, nefiind permis amestecul sticlei cu deșeuri din materiale de tip porțelan/ceramică.

După colectare, deșeurile menajere și deșeurile similare vor fi supuse procesului de sortare/tratare.

Este interzisă depozitarea deșeurilor biodegradabile și a deșeurilor reciclabile colectate separat.

• colectarea și transportul deșeurilor provenite din locuințe, generate de activități de reamenajare și reabilitare interioară și/sau exterioară a acestora

Colectarea deșeurilor din construcții se realizează numai în containere standardizate acoperite, fiind interzisă abandonarea/deversarea acestor deșeuri în recipientele sau containerele în care se depun deșeurile municipale.

• organizarea prelucrării, neutralizării și valorificării materiale și energetice a deșeurilor

Indiferent de natura deșeurilor, acestea vor fi supuse unui proces de prelucrare, neutralizare și valorificare materială și energetică.

Operatorii trebuie să își organizeze activitatea astfel încât să se asigure un grad cât mai mare de valorificare a deșeurilor.

• operarea/administrarea stațiilor de transfer pentru deșeurile municipale
• sortarea deșeurilor municipale în stațiile de sortare
• măturatul, spălatul, stropirea și întreținerea căilor publice 

Operațiunile de măturat manual și mecanizat, curățare și răzuire a rigolelor, spălare, stropire și întreținere a căilor publice se realizează în scopul păstrării unui aspect salubru al domeniului public.

• curățarea și transportul zăpezii de pe căile publice și menținerea în funcțiune a acestora pe timp de polei sau de îngheț
• colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public și predarea acestora către unitățile de ecarisaj sau către instalații de neutralizare
• organizarea tratării mecano-biologice a deșeurilor municipale
• administrarea depozitelor de deșeurilor și/sau a instalațiilor de eliminare a deșeurilor municipale
• dezinsecția, dezinfecția și deratizarea

CAPITOLUL III:  DREPTURI ȘI OBLIGAȚII

• drepturile și obligațiile operatorilor serviciului de salubrizare 
• drepturile și obligațiile utilizatorilor