CAPITOLUL I: DISPOZIȚII GENERALE, DEFINIȚII ȘI PRINCIPII
Prezenta lege reglementează drepturile și obligațiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării și incluziunii sociale a acestora.
Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale.
De dispozițiile prezentei legi beneficiază copiii și adulții cu handicap, cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori reședința în România.
Protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la bază următoarele principii:
- respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului;
- prevenirea și combaterea discriminării;
- egalitatea șanselor;
- egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;
- solidaritatea socială;
- responsabilitatea comunității;
- subsidiaritatea;
- adaptarea societății la persoana cu handicap;
- interesul persoanei cu handicap;
- abordarea integrată;
- parteneriatul;
- libertatea opțiunii, a controlului sau/și a deciziei asupra propriei vieți, a serviciilor și formelor de sprijin de care beneficiază;
- abordarea centrată pe persoană în furnizarea de servicii;
- protecția împotriva neglijării și abuzului;
- alegerea alternativei celei mai puțin restrictive în determinarea sprijinului și asistenței necesare;
- integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu drepturi și obligații egale cu ale tuturor celorlalți membri ai societății, cu respectarea nevoilor specifice persoanelor cu handicap.
Cerințe educative speciale - necesitățile educaționale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educației adaptate particularităților individuale și celor caracteristice unei anumite deficiențe sau tulburări/dificultăți de învățare, precum și o asistență complexă de tip medical, social etc.
Dizabilitate - termenul generic pentru afectări/deficiențe, limitări de activitate și restricții de participare, definite conform Clasificării internaționale a funcționării, dizabilității și sănătății, adoptată și aprobată de Organizația Mondială a Sănătății, și care relevă aspectul negativ al interacțiunii individ-context.
Incluziune socială - setul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării și comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale.
Integrare socială - procesul de interacțiune dintre individ sau grup și mediul social, prin intermediul căruia se realizează un echilibru funcțional al părților.
CAPITOLUL II: DREPTURILE PERSOANELOR CU HANDICAP
Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la:
- ocrotirea sănătății - prevenire, tratament și recuperare;
- educație și formare profesională;
- ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare și reconversie profesională;
- asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale;
- locuință, amenajarea mediului de viață personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informațional și comunicațional;
- petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism;
- asistență juridică;
- facilități fiscale;
- evaluare și reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.
În baza principiului egalității șanselor, autoritățile publice competente au obligația să asigure resursele financiare necesare și să ia măsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap să aibă acces nemijlocit și neîngrădit la servicii.
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități și celelalte autorități publice centrale și locale au obligația să asigure, potrivit prezentei legi, condițiile necesare pentru integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap.
Persoanele cu handicap beneficiază de asistență medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile stabilite prin contractul-cadru.
Persoanele cu handicap au acces liber și egal la orice formă de educație, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de handicap și nevoile educaționale ale acestora.
Educația persoanelor cu handicap se realizează prin:
- învățământul de masă;
- învățământul special integrat, organizat în învățământul de masă;
- învățământul special;
- învățământul la domiciliu sau pe lângă unitățile de asistență medicală;
- alte variante educaționale alternative, adaptate cerințelor educaționale individuale.
În cadrul procesului de învățământ, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu handicap au dreptul la:
- servicii educaționale de sprijin;
- dotarea cu echipament tehnic adaptat cerințelor educaționale ale persoanei cu handicap, inclusiv aplicații informatice sau dispozitive pentru transformarea textului scris/vorbit în forme alternative de comunicare vizuală, auditivă, augmentativă, după caz;
- adaptarea mobilierului din sălile de curs;
- manuale școlare și cursuri în format accesibil pentru elevii și studenții cu deficiențe de vedere;
- utilizarea echipamentelor și softurilor asistive în susținerea examenelor de orice tip și nivel.
Autoritățile competente ale administrației publice au obligația să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la valorile culturii, la obiectivele de patrimoniu, turistice, sportive și de petrecere a timpului liber.
CAPITOLUL III: SERVICII ȘI PRESTAȚII SOCIALE
Dreptul la asistență socială sub formă de servicii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condițiile prevăzute de lege.
Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se înregistrează la autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
Persoanele adulte cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate:
- la domiciliu;
- în comunitate;
- în centre de zi și centre rezidențiale, publice sau private.
CAPITOLUL V: ORIENTARE, FORMARE PROFESIONALĂ, OCUPARE ȘI ANGAJARE ÎN MUNCĂ
Orice persoană cu handicap care dorește să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare și orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul și gradul de handicap.
Persoana cu handicap participă activ în procesul evaluării profesionale, are acces la informare și la alegerea activității, conform dorințelor și aptitudinilor sale.
Angajarea persoanei cu handicap în muncă se realizează în următoarele forme:
- pe piața liberă a muncii;
- la domiciliu;
- în forme protejate.
CAPITOLUL VI: ÎNCADRAREA ÎN GRAD DE HANDICAP
Încadrarea în grad și tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru protecția copilului.
Încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare comisie de evaluare.
Gradele de handicap sunt: ușor, mediu, accentuat și grav.
Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
CAPITOLUL VIII: FINANȚAREA SISTEMULUI DE PROTECȚIE A PERSOANELOR CU HANDICAP
Protecția persoanelor cu handicap se finanțează din următoarele surse:
- bugetul local al comunelor, orașelor și municipiilor;
- bugetul local al județelor, respectiv al sectoarelor municipiului București;
- bugetul de stat;
- contribuții lunare de întreținere a persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii sociale în centre;
- donații, sponsorizări și alte surse, în condițiile legii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu