TITLUL I: SĂNĂTATEA PUBLICĂ
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII GENERALEObiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătății publice, obiectiv de interes social major.
Asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației. Asistența de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor și strategiilor adresate determinanților stării de sănătate, precum și prin organizarea instituțiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.
Scopul asistenței de sănătate publică îl constituie promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor și îmbunătățirea calității vieții.
Strategia sistemului sănătății publice urmărește asigurarea sănătății populației în cadrul unor comunități sănătoase.
Asistența de sănătate publică este o componentă a sistemului de sănătate publică.
Ministerul Sănătății reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătății publice.
Asistența de sănătate publică este coordonată de către Ministerul Sănătății și se realizează prin toate tipurile de unități sanitare de stat sau private, constituite și organizate conform legii.
Responsabilitatea pentru asigurarea sănătății publice revine Ministerului Sănătății, autorităților de sănătate publică teritoriale, precum și autorităților de sănătate publică din cadrul ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie.
Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.
Protecția sănătății publice este o obligație a autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice.
Sănătate publică - starea de sănătate a populației în raport cu determinanții stării de sănătate: socio-economici, biologici, de mediu, stil de viață, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea și accesibilitatea serviciilor de sănătate.
Promovarea sănătății - procesul care oferă individului și colectivităților posibilitatea de a-și controla și îmbunătății sănătatea sub raport fizic, psihic și social și de a contribui la reducerea inechităților în sănătate.
Evaluarea riscurilor pentru sănătate - estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viață și de muncă și la cei rezultați din stilul de viață individual și comunitar influențează starea de sănătate a populației.
Inspecție sanitară - exercitarea controlului aplicării prevederilor legale de sănătate publică.
Principalele domenii de intervenție ale asistenței de sănătate publică sunt următoarele:
- prevenirea, supravegherea și controlul bolilor transmisibile și netransmisibile;
- monitorizarea stării de sănătate;
- promovarea sănătății și educația pentru sănătate;
- sănătatea ocupațională;
- sănătatea în relație cu mediul;
- reglementarea primară și secundară în domeniul sănătății publice;
- reglementarea primară și secundară în domeniul sănătății publice;
- managementul sănătății publice;
- servicii de sănătate publică.
CAPITOLUL II: PRINCIPIILE ASISTENȚEI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Modalitățile de implementare a principiilor de sănătate publică sunt:
- activitatea de reglementare în domeniile sănătății publice;
- activitatea de inspecție;
- activitățile desfășurate în cadrul programelor de sănătate publică;
- avizarea/autorizarea/notificarea activităților și produselor cu impact asupra sănătății populației;
- evaluarea impactului asupra sănătății în relație cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătății populației.
Programele naționale de sănătate se adresează populației și sunt orientate către promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor și prelungirea vieții de bună calitate.
Programele naționale de sănătate se adresează domeniilor de intervenție ale sănătății publice și răspund priorităților naționale identificate.
Programele naționale de sănătate sunt organizate, monitorizate și supuse controlului Ministerului Sănătății.
CAPITOLUL III: AUTORITĂȚILE SISTEMULUI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Ministerul Sănătății este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul București.
Autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătății, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de stat publică la nivel local. În mod similar se pot organiza autorități de sănătate publică în cadrul ministerelor care colaborează cu unitățile deconcentrate ale Ministerului Sănătății.
Autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București colaborează cu autoritățile locale în asigurarea asistenței medicale.
Instituțiile și unitățile sanitare care asigură asistența de sănătate publică, în cazul apariției unui focar de boală transmisibilă, precum și în situația iminentei izbucnirii unei epidemii, au obligația să dispună măsurile specifice.
Măsurile privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii, precum și bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății publice.
Activitatea de inspecție sanitară de stat se exercită de către personalul de specialitate împuternicit de către Ministerul Sănătății Publice, conform normelor stabilite de către acesta.
Activitatea de avizare, autorizare și notificare a activităților și produselor cu impact asupra sănătății populației are ca scop certificarea conformării cu normele de sănătate publică a produselor, serviciilor și activităților, în scopul prevenirii societății populației.
Activitatea de evaluare a impactului asupra sănătății în relație cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătății populației reprezintă instrumentul de integrare a priorităților de sănătate publică în dezvoltarea durabilă a societății.
CAPITOLUL V: ASISTENȚA MEDICALĂ
Asistența medicală profilactică și curativă se asigură prin:
- cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie și de alte specialități, centre de diagnostic și tratament, centre medicale, centre de sănătate, laboratoare, precum și prin alte unități sanitare publice și private;
- unități sanitare publice și private cu paturi.
CAPITOLUL VI: ASISTENȚA FARMACEUTICĂ
Asistența farmaceutică se asigură în cadrul sistemului de sănătate publică, potrivit legii, prin prepararea și eliberarea medicamentelor și a altor produse stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice, cum ar fi: cosmetice, dispozitive medicale, suplimente alimentare și alte asemenea produse.
Punerea pe piață a medicamentelor, precum și activitatea de farmacovigilență se realizează conform legii.
CAPITOLUL VII: OBLIGAȚIILE PERSOANELOR FIZICE ȘI JURIDICE
Orice persoană fizică sau juridică, având calitatea de angajator, este obligată să asigure fondurile și condițiile necesare pentru:
- efectuarea controlului medical periodic, conform normelor de sănătate publică și securitate în muncă;
- aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecție, dezinsecție și deratizare periodică;
- vaccinarea și profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă.
CAPITOLUL VIII: UTILIZAREA MASS-MEDIA ÎN INTERESUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE
Campaniile de informare, educare și comunicare cu privire la teme care privesc sănătatea publică trebuie să fie avizate de Ministerul Sănătății.
Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune sunt obligațe ca în cadrul grilelor de programe să rezerve gratuit spațiu de emisie necesar promovării campaniilor de informare, educare și comunicare referitoare la teme care privesc sănătatea publică.
CAPITOLUL IX: DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
TITLUL II: PROGRAMELE NAȚIONALE DE SĂNĂTATE
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII GENERALE
Programele naționale de sănătate reprezintă un ansamblu de acțiuni organizate în scopul prevenirii și controlul bolilor cu impact major asupra stării de sănătate a populației.
Ministerul Sănătății asigură proiectarea și coordonarea realizării programelor naționale de sănătate, în acord cu politicile și strategiile naționale de sănătate.
Autoritățile de sănătate publică din ministerele cu rețea sanitară proprie coordonează realizarea programelor de sănătate specifice ministerului, cu impact asupra sănătății, în concordanță cu strategia Ministerului Sănătății.
Elaborarea programelor naționale de sănătate are la bază următoarele obiective:
- rezolvarea cu prioritate a problemelor de sănătate, în conformitate cu Strategia națională de sănătate a Ministerului Sănătății;
- utilizarea eficientă a resurselor a resurselor alocate pentru îndeplinirea obiectivelor și indicatorilor aprobați;
- fundamentarea programelor pe nevoile populației, evidențiate din date obiective;
- asigurarea concordanței cu politicile, strategiile și recomandările instituțiilor și organizațiilor internaționale din domeniu.
Programele naționale de sănătate se derulează prin unitățile de specialitate selectate pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice.
CAPITOLUL II: ATRIBUȚII ÎN REALIZAREA PROGRAMELOR NAȚIONALE DE SĂNĂTATE
Ministerul Sănătății Publice, ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate, asigură coordonarea tuturor programelor naționale de sănătate prin îndeplinirea următoarelor atribuții:
- aprobă domeniile prioritare de acțiune și strategia programelor naționale de sănătate pe termen scurt, mediu și lung;
- aprobă obiectivele anuale ale programelor naționale de sănătate și ale subprogramelor de sănătate;
- aprobă structura programelor naționale de sănătate și a subprogramelor de sănătate;
- aprobă necesarul de resurse financiare pentru realizarea programelor naționale de sănătate și a subprogramelor de sănătate;
- aprobă normele tehnice de implementare a programelor naționale de sănătate;
- stabilește programele naționale de sănătate și subprogramele de sănătate pentru care se organizează licitații la nivel național și răspunde de organizarea acestora.
CAPITOLUL III: FINANȚAREA PROGRAMELOR NAȚIONALE DE SĂNĂTATE
Finanțarea programelor naționale de sănătate se realizează cu fonduri de la bugetul de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, precum și din alte surse, inclusiv din donații și sponsorizări, în condițiile legii.
Sumele alocate programelor naționale de sănătate sunt aprobate anual prin legea bugetului de stat.
TITLUL III: ASISTENȚA MEDICALĂ PRIMARĂ
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII GENERALE
Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului asistenței medicale primare, asigurată prin serviciile de medicină de familie.
Termenul de asistență medicală primară definește furnizarea îngrijirilor de sănătate cuprinzătoare, de prim-contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relații continue cu pacienții, în prezența bolii sau în absența acesteia.
Medicina de familie - specialitatea medicală clinică, de practică publică autorizată, dobândită în condițiile legii.
Medicul specialist de medicina de familie - medicul care a obținut specialitatea medicina de familie, în condițiile legii.
CAPITOLUL II: MEDICUL DE FAMILIE
Medicul de familie este furnizorul de îngrijiri de sănătate care coordonează și integrează serviciile medicale furnizate pacienților de către el însuși sau de către alți furnizori de servicii de sănătate.
Medicul de familie acordă îngrijiri persoanelor în contextul familiei și, respectiv, familiilor în cadrul comunității, fără discriminare.
CAPITOLUL III: CABINETUL DE MEDICINA DE FAMILIE
Asistența medicală primară se desfășoară în cabinetele de medicina de familie înființate în condițiile legii.
Asistența medicală primară se poate organiza prin practica individuală a medicilor de familie sau prin diferite forme de asociere a cabinetelor în grupuri de practică, în locații comune sau prin integrarea funcțională a unor cabinete sau locații distincte.
Activitatea cabinetelor de medicina de familie se desfășoară prin medicii titulari, personalul angajat și colaboratorii externi.
Un medic de familie poate fi titularul unui singur cabinet.
CAPITOLUL IV: SERVICIILE FURNIZATE ÎN CADRUL ASISTENȚEI MEDICALE PRIMARE
Cabinetele de medicina de familie furnizează servicii medicale către pacienții:
- asigurați, înscriși pe lista proprie sau a altor cabinete;
- neasigurați.
Cabinetul de medicina de familie poate desfășura următoarele activități:
- intervenții de prima necesitate în urgențele medico-chirurgicale;
- activități de medicină preventivă;
- activități medicale curative;
- activități de îngrijire la domiciliu;
- activități de îngrijiri paliative;
- activități de consiliere;
- alte activități medicale, în conformitate cu atestatele de studii complementare;
- activități de învățământ în specialitatea medicina de familie, în cabinetele medicilor instructori formatori;
- activități de cercetare științifică;
- activități de suport.
Cabinetul de medicina de familie poate oferi servicii medicale esențiale, servicii medicale extinse și servicii medicale adiționale.
CAPITOLUL V: FINANȚAREA MEDICINEI DE FAMILIE
CAPITOLUL VI: ROLUL ȘI OBLIGAȚIILE ASISTENȚEI MEDICALE PRIMARE ÎN SISTEMUL SANITAR
În procesul de furnizare de servicii cabinetele medicilor de familie colaborează cu toate celelalte specialități medicale, cu respectarea specificului specialității medicale și asigurării transmiterii reciproce a datelor relevante cu privire la starea pacientului.
CAPITOLUL VII: DISPOZIȚII FINALE
La data intrării în vigoare a prezentului titlu, orice dispoziție contrară prevederilor prezentei legi se abrogă.
TITLUL IV: SISTEMUL NAȚIONAL DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ DE URGENȚĂ ȘI DE PRIM AJUTOR CALIFICAT
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII FINALE
Sistemul național de servicii medicale de urgență și prim ajutor calificat - ansamblul de structuri, forțe, mecanisme și relații, organizațe după aceleași principii și reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat.
Asistența medicală de urgență - ansamblul de măsuri diagnostice și terapeutice întreprinse de către personalul medical calificat. Ea poate fi acordată la diferite niveluri de către medici și asistenți medicali cu diferite grade de pregătire.
Spital județean de urgență - spitalul aflat în reședința unui județ, care deține competențele și resursele umane și materiale în vederea asigurării îngrijirilor medicale definitive de urgență pentru majorarea cazurilor care provin din județul respectiv și care nu pot fi tratate definitiv la nivel local, în spitalele municipale sau orășenești ori în centrele de permanență, în conformitate cu protocoalele în vigoare.
Transport medical asistat - transportul de urgență al pacienților care necesită monitorizare și îngrijiri medicale pe durata transportului, asigurate de medic sau asistent medical, utilizând ambulanțe tip B sau C.
CAPITOLUL II: ACORDAREA ASISTENȚEI PUBLICE MEDICALE ȘI TEHNICE DE URGENȚĂ ȘI A PRIMULUI AJUTOR CALIFICAT
CAPITOLUL III: ACORDAREA ASISTENȚEI MEDICALE PRIVATE DE URGENȚĂ
Asistența medicală privată de urgență în faza prespitalicească este coordonată la nivelul dispeceratului propriu al furnizorului de servicii de către personalul medical cu studii superioare.
Asistența medicală privată de urgență în faza prespitalicească se organizează pe o zonă stabilită de furnizorul de servicii, cu condiția ca acesta să aibă mijloacele necesare acoperirii zonei respective în timpii prevăzuți pentru serviciile publice pentru diferite categorii de urgență.
Asistența medicală privată de urgență în faza prespitalicească este asigurată cu ambulanțe și echipamente care respectă normele și standardele minime impuse serviciilor publice de urgență prespitalicească.
CAPITOLUL IV: SERVICIILE DE AMBULANȚĂ JUDEȚENE ȘI AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI
Serviciile de ambulanță județene și al municipiului București sunt servicii publice cu personalitate juridică.
Serviciile de ambulanță județene și al municipiului București au ca scop principal acordarea asistenței medicale de urgență și transportul medical asistat, utilizând, după caz, personal medical superior și/sau mediu calificat la diferite niveluri, precum și conducători auto formați ca ambulanțieri.
Personalul de intervenție din cadrul serviciilor de ambulanță județene și a municipiului București va purta echipamente de protecție distincte conforme normelor și reglementărilor în vigoare.
Activitatea de transport medical neasistat va fi efectuată de ambulanțieri și asistenți medicali sau doar de ambulanțieri, după caz.
CAPITOLUL V: SERVICIILE MOBILE DE URGENȚĂ, REANIMARE ȘI DESCARCERARE/ SMURD
Dotarea cu echipamente și mijloace de intervenție a Serviciilor mobile de urgență, reanimare și descarcerare va fi asigurată de Ministerul Sănătății, MAI și de autoritățile publice locale. Achiziționarea acestora poate fi realizată inclusiv prin sistem leasing sau credit în condițiile legii.
CAPITOLUL VI: ASISTENȚA DE URGENȚĂ ÎN CAZ DE ACCIDENTE COLECTIVE, CALAMITĂȚI ȘI DEZASTRE ÎN FAZA PRESPITALICEASCĂ
Finanțarea exercițiilor, a pregătirii și a intervențiilor în caz de accidente colective, calamități sau dezastre se face de la bugetul de stat și bugetul autorităților publice locale.
CAPITOLUL VII: DISPOZIȚII FINALE
Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea juridică a persoanelor vinovate, în condițiile legii.
TITLUL V: ASISTENȚA MEDICALĂ COMUNITARĂ
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII GENERALE
Dispozițiile prezentului titlu reglementează serviciile și activitățile din domeniul asistenței medicale comunitare.
Asistența medicală comunitară cuprinde ansamblul de activități și servicii de sănătate organizate la nivelul comunității pentru soluționarea problemelor medico-sociale ale individului, în vederea menținerii acestuia în propriul mediu de viață și care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale.
CAPITOLUL II: ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ASISTENȚEI MEDICALE COMUNITARE
CAPITOLUL III: BENEFICIARII, OBIECTIVELE ȘI ACORDAREA SERVICIILOR ȘI ACTIVITĂȚILOR DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ COMUNITARĂ
Beneficiarul serviciilor și activităților de asistență medicală comunitară este comunitatea dintr-o arie geografică definită, precum: județul, orașul, comuna, satul, după caz, iar în cadrul acesteia în mod deosebit categoriile de persoane vulnerabile.
Categoriile de persoane vulnerabile sunt persoanele care se găsesc în următoarele situații:
- nivel economic sub pragul sărăciei;
- șomaj;
- nivel educațional scăzut;
- diferite dizabilități, boli cronice;
- boli aflate în faze terminale, care necesită tratamente paliative;
- graviditate;
- vârsta a treia;
- vârsta sub 5 ani;
- fac parte din familii monoparentale.
Serviciile și activitățile de asistență medicală comunitară sunt derulate de următoarele categorii profesionale:
- asistent social;
- asistent medical comunitar;
- mediator sanitar;
- asistent medical comunitar de psihiatrie;
- asistent medical de îngrijiri la domiciliu.
CAPITOLUL IV: FINANȚARE
Finanțarea programelor de asistență comunitară se realizează cu fonduri din bugetul de stat, bugetul autorităților locale, precum și din alte surse, inclusiv din donații și sponsorizări, în condițiile legii.
TITLUL VI: EFECTUAREA PRELEVĂRII ȘI TRANSPLANTULUI DE ORGANE, ȚESUTURI ȘI CELULE DE ORIGINE UMANĂ ÎN SCOP TERAPEUTIC
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII GENERALE
Prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană se fac în scop terapeutic, în condițiile prezentului titlu.
Prelevare - recoltarea de organe și/sau țesuturi și/sau celule de origine umană sănătoase morfologic și funcțional, cu excepția autotransplantului de celule stem hematopoetice când celulele sunt recoltate de la pacient, în vederea realizării unui transplant.
Transplant - acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient este implantat sau grefat un organ, țesut ori celula. Reglementările cuprinse în prezenta lege se adresează inclusiv tehnicilor de fertilizare în vitro.
CAPITOLUL II: DONAREA ȘI DONATORUL DE ORGANE, ȚESUTURI ȘI CELULE DE ORIGINE UMANĂ
CAPITOLUL III: TRANSPLANTUL DE ORGANE, ȚESUTURI ȘI CELULE DE ORIGINE UMANĂ
Transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană se efectuează numai în scop terapeutic.
CAPITOLUL IV: FINANȚAREA ACTIVITĂȚII DE TRANSPLANT
Costul investigațiilor, spitalizării, intervențiilor chirurgicale, medicamentelor, materialelor sanitare, al îngrijirilor postoperatorii, precum și cheltuielile legate de coordonarea de transplant se pot deconta după cum urmează:
- din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru pacienții incluși în Programul național de transplant;
- de la bugetul de stat, pentru pacienții incluși în Programul național de transplant;
- prin contribuția personală a pacientului sau, pentru el, a unui sistem de asigurări voluntare de sănătate;
- donații și sponsorizări de la persoane fizice sau juridice, organizații neguvernamentale ori alte organisme interesate.
CAPITOLUL V: SANCȚIUNI
Organizarea și efectuarea prelevării de organe, țesuturi și/sau celule de origine umană, în scopul transplantului, în alte condiții decât cele prevăzute de prezentul titlu, constituie infracțiune și se pedepsește conform legii penale.
CAPITOLUL VI: DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Prelevarea și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană se efectuează de către medici de specialitate, în unități sanitare publice sau private autorizate de Ministerul Sănătății.
TITLUL VII: SPITALELE
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII GENERALE
Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale.
Spitalul poate fi public, public cu secții private sau privat. Spitalele de urgență se înființează și funcționează numai ca spitale publice.
Secțiile private ale spitalelor publice sau spitalele private pot furniza servicii medicale cu plata.
Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paleative.
Spitalele participă la asigurarea stării de sănătate a populației.
CAPITOLUL II: ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA SPITALELOR
Spitalele se organizează și funcționează, pe criteriul teritorial, în spitale regionale, spitale județene și spitale locale.
Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de specificul patologiei, în spitale generale, spitale de urgență, spitale de specialitate și spitale pentru bolnavi cu afecțiuni cronice.
Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de regimul proprietății, în:
- spitale publice, organizate ca instituții publice;
- spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat;
- spitale publice în care funcționează și secții private.
Din punct de vedere al învățământului și al cercetării științifice medicale, spitalele pot fi:
- spitale clinice cu secții universitare;
- institute.
CAPITOLUL II: CONDUCEREA SPITALELOR
Spitalul public este condus de un manager, persoană fizică sau juridică.
CAPITOLUL III: FINANȚAREA SPITALELOR
Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii.
CAPITOLUL V: DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz, în condițiile legii, a persoanelor vinovate.
TITLUL VIII: ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII GENERALE
CAPITOLUL II: ASIGURAȚII
- persoanele asigurate;
- drepturile și obligațiile asiguraților.
CAPITOLUL III: SERVICII MEDICALE SUPORTATE DIN FONDUL NAȚIONAL UNIC DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE
- servicii medicale profilactice;
- servicii medicale curative;
- medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale și alte mijloace terapeutice;
- servicii medicale de îngrijiri la domiciliu și alte servicii speciale;
- servicii medicale acordate asiguraților pe teritoriul altor state;
- servicii medicale care nu sunt suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
- asigurarea calității;
- acțiuni comune pentru sănătate;
- evaluarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente și materiale sanitare.
CAPITOLUL IV: RELAȚIILE CASELOR DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE CU FURNIZORII DE SERVICII MEDICALE, DE DISPOZITIVE MEDICALE ȘI MEDICAMENTE
CAPITOLUL V: FINANȚAREA SERVICIILOR MEDICALE, A MEDICAMENTELOR ȘI DISPOZITIVELOR MEDICALE
- constituirea Fondului național unic de asigurării sociale de sănătate;
- utilizarea și administrarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
CAPITOLUL VI: ORGANIZAREA CASELOR DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
- constituirea caselor de asigurări de sănătate și organizarea administrativă;
- atribuțiile caselor de asigurări de sănătate;
- organele de conducere;
- serviciul medical;
- obligațiile caselor de asigurări.
CAPITOLUL VII: CONTROLUL
Controlul de gestiune al CNAS și al caselor de asigurări se face anual de către Curtea de Conturi.
CAPITOLUL VIII: RĂSPUNDERI ȘI SANCȚIUNI
Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contravențională sau penală, după caz.
CAPITOLUL IX: DISOZIȚII FINALE
TITLUL IX: CARDUL EUROPEAN ȘI CARDUL NAȚIONAL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII FINALE
Prezentul titlu stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind elaborarea, implementarea și distribuirea în România a cardului european și a cardului național de asigurări sociale de sănătate, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în acest proces.
CAPITOLUL II: CARDUL EUROPEAN DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE
Cardul european se eliberează numai în situația deplasării asiguratului pentru ședere temporară într-un stat membru al Uniunii Europene.
CAPITOLUL III: CARDUL NAȚIONAL DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE
Cardul național se eliberează numai prin sistemul informatic unic integrat al asigurărilor sociale sociale de sănătate.
Cardul național poate fi utilizat numai pe teritoriul României.
TITLUL X: ASIGURĂRILE VOLUNTARE DE SĂNĂTATE
CAPITOLUL I: DISPOZIȚII FENERALE
CAPITOLUL II: CONTRACTUL DE ASIGURARE VOLUNTARĂ DE SĂNĂTATE
CAPITOLUL III: RELAȚIA FURNIZORILOR DE SERVICII MEDICALE DE SĂNĂTATE CU SOCIETĂȚILE DE ASIGURĂRI VOLUNTARE DE SĂNĂTATE
CAPITOLUL IV: DISPOZIȚII FINALE ȘI SANCȚIUNI
TITLUL XI: FINANȚAREA UNOR CHELTUIELI DE SĂNĂTATE
În scopul combaterii consumului excesiv de produse din tutun și băuturi alcoolice, altele decât vinul și berea, prevăzute în prezenta lege, precum și finanțarea cheltuielilor de sănătate, se instituie unele contribuții ce se constituie venituri proprii ale Ministerului Sănătății.
TITLUL XII: EXERCITAREA PROFESIEI DE MEDIC. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA
CAPITOLUL I: EXERCITAREA PROFESIEI DE MEDIC
CAPITOLUL II: DISPOZIȚII PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE MEDIC PE TERITORIUL ROMÂNIEI DE CĂTRE MEDICII CETĂȚENI AI UNUI STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE, AL UNUI STAT APARȚINÂND SPAȚIULUI ECONOMIC EUROPEAN SAU AL CONFEDERAȚIEI ELVEȚIENE
CAPITOLUL III: ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMÂNIA
Colegiul Medicilor din România este organism profesional, apolitic, fără scop patrimonial, de drept public, cu responsabilități delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizării, controlului și supravegherii profesiei de medic ca profesie liberală, de practică publicată autorizată.
CAPITOLUL IV: ROLUL, ATRIBUȚIILE ȘI DREPTURILE AUTORITĂȚII DE STAT
Ministerul Sănătății, în calitate de autoritate de stat, urmărește ca activitatea Colegiului Medicilor din România să se desfășoare în condițiile legii.
CAPITOLUL V: DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
TITLUL XIII: EXERCITAREA PROFESIEI DE MEDIC DENTIST. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DENTIȘTI DIN ROMÂNIA
CAPITOLUL I: EXERCITAREA PROFESIEI DE MEDIC DENTIST
CAPITOLUL II: DISPOZIȚII PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE MEDIC DENTIST ÎN ROMÂNIA DE CĂTRE MEDICII DENTIȘTI CETĂȚENI AI UNUI STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE, AI UNUI STAT APARȚINÂND SPAȚIULUI ECONOMIC EUROPEAN SAU AI CONFERAȚIEI ELVEȚIENE
CAPITOLUL III: ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DENTIȘTI DIN ROMÂNIA
CAPITOLUL IV: ROLUL, ATRIBUȚIILE ȘI DREPTURILE AUTORITĂȚII DE STAT
Ministerul Sănătății, în calitate de autoritate de stat, urmărește ca activitatea Colegiului Medicilor Dentiști din România să se desfășoare în condițiile legii.
CAPITOLUL V: DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
TITLUL XIV: EXERCITAREA PROFESIEI DE FARMACIST. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COLEGIULUI FARMACIȘTILOR DIN ROMÂNIA
CAPITOLUL I: EXERCITAREA PROFESIEI DE FARMACIST
CAPITOLUL II: DISPOZIȚII PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE FARMACIST PE TERITORIUL ROMÂNIEI DE CĂTRE FARMACIȘTII CETĂȚENI AI UNUI STAT MEMBRU AL UNIUNII EUROPENE, AI UNUI STAT APARȚINÂND SPAȚIULUI ECONOMIC EUROPEAN SAU AI CONFEDERAȚIEI ELVEȚIENE
CAPITOLUL II: ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COLEGIULUI FARMACIȘTILOR DIN ROMÂNIA
CAPITOLUL IV: ROLUL, ATRIBUȚIILE ȘI DREPTURILE AUTORITĂȚII DE STAT
CAPITOLUL V: DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
TITLUL XV: RĂSPUNDEREA CIVILĂ A PERSONALULUI MEDICAL ȘI A FURNIZORULUI DE PRODUSE ȘI SERVICII MEDICALE, SANITARE ȘI FARMACEUTICE
CAPITOLUL I: RĂSPUNDEREA CIVILĂ A PERSONALULUI MEDICAL
CAPITOLUL II: RĂSPUNDEREA CIVILĂ A FURNIZORILOR DE SERVICII MEDICALE, MATERIALE SANITARE, APARATURA, DISPOZITIVE MEDICALE ȘI MEDICAMENTE
CAPITOLUL III: ACORDUL PACIENTULUI INFORMAT
CAPITOLUL IV: OBLIGATIVITATEA ASIGURĂRII ASISTENȚEI MEDICALE
CAPITOLUL V: ASIGURAREA OBLIGATORIE DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PROFESIONALĂ PENTRU MEDICI, FARMACIȘTI ȘI ALTE PERSOANE DIN DOMENIUL ASISTENȚEI MEDICALE
CAPITOLUL VI: PROCEDURA DE STABILIRE A CAZURILOR DE RĂSPUNDERE CIVILĂ PROFESIONALĂ PENTRU MEDICI, FARMACIȘTI ȘI ALTE PERSOANE DIN DOMENIUL ASISTENȚEI MEDICALE
CAPITOLUL VII: DISPOZIȚII FINALE
TITLUL XVI: ÎNFIINȚAREA, ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA ȘCOLII NAȚIONALE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ȘI MANAGEMENT SANITAR
TITLUL XVII: MEDICAMENTUL
Prevederile prezentului titlu se aplică medicamentelor de uz uman, destinate punerii pe piață în România, fabricate industrial sau produse printr-o metodă implicând un proces industrial.
Anexa 1: Declarație.
Anexa 2: Declarație.
Anexa 3: Criterii de diagnostic pentru confirmarea morții cerebrale.
Anexa 4: Declarație.
Anexa 5: Declarație-decizie.
Anexa 6: Protocol de resuscitare.
Anexa 7: Autorizație de export.
Anexa 8: Decizie.
Anexa 9: Autorizație de import.
Anexa 10: Fișa prelevare de organe și țesuturi.
Anexa 11: Declarație.
Anexa 12: Declarație-decizie.
Anexa 13: Declarație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu