Început de toamnă, la mănăstire

 

Vara la mănăstire:

Soarele pătrunde printre numeroasele ramuri înverzite ale numeroșilor copaci plantați în curtea mănăstirii. Din când în când, vezi oameni intrând și ieșind din curtea mănăstirii.

Adie vântul.

Măicuțele sunt în bucătăria bisericii. Gătesc bucate pentru oaspeții ce au să vină, în curând.

Și intri în biserica veche de sute de ani. Pictura abia se zărește. Te duce cu gândul la vremuri de mult apuse. Bisericuța este, de ani de zile, declarată monument istoric.

Apoi, te gândești la colecția lor de artă veche bisericească. Ai vrea să o vezi.

Printre ramurile înverzite, zărești un porumbel. Vara, numeroase păsări își duc veacul în curtea mănăstirii. 

 Ce minunat arată primăvara, la mănăstire! Rândul de cireși japonezi, cu florile lor roz, sunt minunați!

Ce aer curat! Ce liniște!

 A mai căzut o frunză! 

Nici nu îți vine să crezi că a mai trecut un an! 

Oamenii vin la mănăstire, pleacă de la mănăstire. 

Stau pe bancă și ascult liniștea din curtea mănăstirii. Acum, că a venit toamna, s-a mai răcorit, parcă, pe afară. 

 Doamne, ce liniște este în curtea mănăstirii!

Gândurile de mai sus, scrise de către mine, despre un început de toamnă, la mănăstire, sunt inspirate din începutul de toamnă la Mănăstirea ”Sfântul Simeon Stâlpnicul” din Arad.

Fotografia este realizată în curtea mănăstirii.