Scopul prezentei legi îl reprezintă reglementarea condițiilor publicării și reutilizării informațiilor existente în instituțiile publice, inclusiv în vederea creării unor noi produse și servicii informaționale.
Prezenta lege reglementează cadrul juridic al reutilizării documentelor aflate în posesia instituțiilor publice pe care acestea din urmă le-au creat în cadrul activității publice proprii și care pot fi ulterior utilizate în scopuri comerciale sau necomerciale.
Document - orice conținut informațional sau orice parte a unui asemenea conținut, indiferent de forma de stocare a datelor.
Reutilizare - folosirea de către persoane fizice sau juridice, în scop comercial sau necomercial, a documentelor deținute de către instituțiile publice. Nu constituie reutilizare folosirea documentelor pentru informarea proprie a persoanelor fizice și juridice și nici utilizarea informațiilor în activitatea jurnalistică; schimbul de documente între instituțiile publice ca urmare a îndeplinirii sarcinilor publice nu constituie reutilizare.
Secret comercial - orice informație care, total sau parțial, nu este în general cunoscută sau nu este ușor accesibilă persoanelor din mediul care se ocupă în mod obișnuit cu acest gen de informație și care dobândește o valoare comercială prin faptul că este secretă, pentru care deținătorul legitim a luat măsuri rezonabile ținând seama de circumstanțe, pentru a fi menținută în regim de secret; protecția secretului comercial operează atât timp cât condițiile enunțate anterior sunt îndeplinite în mod cumulativ.
Reutilizarea documentelor deținute de instituțiile publice este liberă.
Condițiile pentru reutilizarea documentelor nu trebuie să fie discriminatorii pentru categorii asemănătoare de documente destinate reutilizării.
În cazul în care documentele sunt reutilizate de o instituție publică pentru activitățile sale comerciale desfășurate în afara domeniului de aplicare a sarcinii sale publice, pentru furnizarea documentelor necesare activității în cauză se aplică aceleași taxe și condiții precum cele valabile pentru toți utilizatorii.
Instituțiile publice pot permite reutilizarea necondiționată sau pot impune, dacă este cazul, o serie de condiții.
Condițiile respective nu trebuie să limiteze în mod util posibilitățile de reutilizare și nu trebuie utilizate pentru restricționarea concurenței.
În cazul documentelor asupra cărora bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele dețin drepturi de proprietate intelectuală, dacă este permisă reutilizarea acestui tip de documente, acestea sunt reutilizabile în scopuri comerciale sau necomerciale, în conformitate cu cerințele stabilite de prezenta lege și cu respectarea legislației privind proprietatea intelectuală.
Solicitările pentru reutilizarea documentelor sunt făcute în scris, fie pe suport hârtie, fie în formă electronică. Solicitările trebuie să cuprindă următoarele elemente:
- instituția publică la care se adresează cererea;
- informația solicitată, astfel încât să permită instituției publice identificarea documentelor;
- datele de identificare și autentificare ale solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului;
- scopul în care a fost folosită informația cerută.
În măsura în care instituțiile publice aprobă reutilizarea documentelor pe care le dețin, acestea sunt puse la dispoziția solicitantului, în orice format preexistent sau în orice limbă disponibilă și, dacă este posibil și adecvat, în formate deschise și prelucrabile automat, împreună cu metadatele lor, care reprezintă informații despre datele cuprinse în document. Atât formatele, cât și metadatele ar trebui, în măsura posibilului, să respecte standardele formale deschise.
Instituțiile publice nu sunt obligate să creeze, să adapteze documente sau să furnizeze extrase din documente, în cazul în care acest demers ar necesita costuri disproporționate, care depășesc amploarea unei simple operațiuni.
Instituțiile publice nu sunt obligate să continue producția și stocarea unui anumit tip de documente, în vederea reutilizării acestora de către o organizație din sectorul privat sau public.
În cazul în care se percep taxe pentru reutilizarea informațiilor, taxele respective se limitează la costul marginal asociat furnizării documentelor. Aceste costuri sunt suportate de către solicitant, în condițiile legii. Veniturile colectate din plata acestor servicii se fac venit la bugetul instituției care a oferit datele spre reutilizare sau, după caz, la bugetul de stat, dacă instituția nu poate avea venituri proprii.
Instituțiile publice trebuie să asigure condiții pentru facilitarea accesului la documentele disponibile prin publicarea listelor de documente disponibile și desemnarea persoanelor disponibile și desemnarea persoanelor responsabile de accesul și reutilizarea acestora.
În măsura posibilităților, instituțiile publice facilitează accesul și căutarea în mai multe limbi a documentelor.
Instituțiile publice se asigură că persoanele care adresează cereri de reutilizare a documentelor sunt informate cu privire la căile de atac disponibile pentru deciziile sau practicile care îi privesc.
Citește și: Directiva privind datele deschise și reutilizabile informațiilor din sectorul public, cunoscută și sub denumirea de ”Directiva privind datele deschise” sau Directiva (UE) 2019/1024.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu