Societatea cunoașterii și noile educații

 I. EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

”Toți copiii au nevoie de natură. Nu doar cei ai căror părinți apreciază natura. Nu doar cei dintr-o anumită clasă socială, cultură sau cu un anume set de abilități. Toți copiii.”

 Richard Louv

Educația ecologică este necesară deoarece aceasta se referă la funcțiile mediului înconjurător și la interacțiunea omului cu ecosistemele în limitele dezvoltării durabile.

Se poate organiza predarea istoriei naturale, ca parte a educației unui cetățean responsabil cu o înțelegere profundă asupra naturii și abilităților practice în mediul natural.

Prin educație ecologică, copiii trebuie să capete cunoștințe, atitudini, dar și motivații pentru a acționa independent, dar și în echipă, pentru soluționarea problemelor care țin de protecția mediului înconjurător.

Prin educație ecologică li se cultivă elevilor dragostea și respectul față de lumea înconjurătoare, se formează atitudini de dezaprobare față de cei care încalcă normele de protecție a mediului și li se cultivă interesul pentru promovarea ideii unui mediu natural sănătos.

II. EDUCAȚIA ECONOMICĂ ȘI CASNICĂ MODERNĂ

”Omul gospodar își face vara sanie și iarna car.” - proverb românesc

Educația economică și casnică modernă este necesară deoarece aceasta are în vedere optimizarea funcției economice a familiei, în situația în care activitățile casnice fac parte din viața noastră cotidiană. Pentru a avea o viață echilibrată, fiecare dintre noi e nevoie a cunoaște cauzele schimbărilor economice și modul în care să ne adaptăm la ele.

Consider că educația economică și casnică modernă e potrivită pentru a fi studiată în școală.

Ținând cont de faptul că realitățile individului, având un rol însemnat în formarea persoanei, cred că obligă societatea să cuprindă educația economică și casnică modernă în aria noilor educații. 

Cerințele economice sunt cele care determină calificarea forței de muncă, impun atitudini și orientări productive în toate sectoarele de activitate. Inițierea în toată teoria care stă în spatele tuturor acestora, favorizează dobândirea conștiinței economice cu o bună integrare în planul vieții sociale.

Pregătirea economică pentru viața individuală constituie un pas în direcția formării capacității de autogestiune. Efectul acesteia asupra perfecționării activității în planul producției sociale este unul însemnat.

III. EDUCAȚIA PENTRU PACE ȘI COOPERARE

”Atunci când puterea dragostei va depăși dragostea de putere, în lume va fi pace.” - Jimi Henrix

Educația pentru pace și cooperare este necesară și datorită influenței pe care o exercită asupra modului de gândire a societății și, prin urmare, îmbunătățește modul de trai.

Educația pentru pace și cooperare se regăsește printre noile educații și este generată de dorința firească de a trăi în liniște și bună înțelegere. 

La nivelul disciplinelor de învățământ, ea poate fi realizată prin: memorizări, povestiri, activități de observare, desene realizate de copii, lecturi după imagini, filme, convorbiri tematice, jocuri de rol, rebusuri ș.a.

Exemple de activități:

- Politețea;

- Graiul adevărului e simplu;

- Oare m-am făcut înțeles?.

IV. EDUCAȚIA PENTRU SCHIMBARE ȘI DEZVOLTARE 

”Dacă nu ne schimbăm, nu creștem.

Dacă nu creștem, nu trăim cu adevărat.”

 Gail Sheehy 

Educația pentru schimbare și dezvoltare este necesară deoarece are ca și țintă formarea și cultivarea capacităților de adaptare rapidă și responsabilă a personalității umane la condițiile inovațiilor și ale reformelor sociale.

Educația pentru schimbare și dezvoltare își propune responsabilizarea individului, pregătirea lui pentru afirmare și dezvoltare, pentru a deveni un bun cetățean, conștientizând drepturile, dar și obligațiile sale.

Credem că generația tânără trebuie educată pentru a prevedea schimbarea, a o accepta și a se încadra activ în acest proces, contribuind astfel la construcția viitorului. 

În concluzie, educația presupune schimbare, iar schimbarea nu poate exista fără educație.

Astfel, școlii, ca principal agent educativ, îi revine rolul de a înarma tinerii cu simț critic, cu capacitatea de a înțelege și de a răspunde potrivit provocărilor apărute din partea societății.

Modalități de realizare a educației pentru schimbare și dezvoltare la nivelul învățământului formal:

- prin disciplinele școlare din planul de învățământ;

- prin realizarea curriculumului la decizia școlii.

Modalități de realizare a educației pentru schimbare și dezvoltare la nivelul învățământului nornformal:

- prin activități extracurriculare;

- prin activități extrașcolare.

V. EDUCAȚIA PENTRU TEHNOLOGIE ȘI PROGRES

”Schimbarea, schimbarea continuă, schimbarea inevitabilă, este factorul dominant în societatea de azi. Nici o decizie rezonabilă nu poate fi luată fără a lua în considerare atât stadiul actual al lumii, cât și cel viitor... Aceasta, mai departe, înseamnă că politicienii, oamenii de afaceri, și noi toți de altfel, trebuie să trecem la un mod de gândire științifico-fantastic.”

 Isaac Asimore

Educația pentru tehnologie și progres este necesară datorită progreselor tehnologice și vizează formarea unor aptitudini și atitudini deschise în direcția aplicării acestora într-o societate dinamică.

Pentru învățământul obligatoriu, această disciplină este una de trunchi comun, componentă a ariei curriculare Tehnologii.

Cum putem folosi instrumentele tehnologiei actuale la clasă?

Răspuns: 

- prin căutarea resurselor educaționale în web;

- crearea de tutoriale și vizionarea altor tutoriale;

- scrierea unui curs on-line;

- testarea on-line a elevilor;

- dezvoltarea unei comunități virtuale ș.a.

De ce au nevoie elevii de tehnologie în sala de clasă?

Răspuns:

- pentru că simplifică accesul la resursele educaționale;

- pentru că îmbunătățește expresia de învățare a elevilor;

- pentru că elevii pot învăța în ritmul lor;

- pentru că îi ajută pe elevi să se pregătească pentru carierele lor viitoare;

- pentru că mulți elevi simt nevoia să folosească tehnologia.

VI. EDUCAȚIA PENTRU DEMOCRAȚIE ȘI DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE OMULUI

Educația pentru democrație și drepturile fundamentale ale omului se concentrează pe ceea ce elevii ar trebui să fie capabili să facă mai degrabă pe ceea ce profesorii ar trebui să îi învețe. Cele trei dimensiuni ale acestui tip de educație sunt:

- libertatea de opinie și de exprimare este o condiție de bază a participării democratice și este un drept civil și politic fundamental;

- elevii învață să folosească acest drept fundamental al omului;

- pentru a își exercita libertatea de exprimare, elevii au nevoie de curaj pentru a-și exprima punctele de vedere chiar și atunci când se află în situații în care se confruntă cu o majoritate care li se opune.

Elevii au nevoie de un mediu de învățare în care să beneficieze de sprijin. Ei au nevoie de un mediu în care să își exercite drepturile, precum libertatea de gândire și de exprimare, au nevoie de oportunități pentru a participa la conducerea școlii lor, la exercitarea drepturilor lor și îndeplinirea responsabilităților. Ei se bazează că profesorii lor le vor oferi modele de respect reciproc, toleranță și rezolvare pașnică a conflictelor. 

VII. EDUCAȚIA PENTRU COMUNICARE ȘI MASS-MEDIA 

”Social media este despre sociologie și psihologie mai mult decât tehnologie.” - Brian Solis 

Scopul educației pentru comunicare și mass-media este de a forma și cultiva capacități de valorificare culturală a informației, furnizată de presă, radio, televiziune, dar și de a dezvolta capacități de exprimare personală și de transmitere a mesajelor constructive.

Valorile fundamentale ale societății depind în momentul de față tot mai mult de modul în care tratăm educația, comunicarea și tehnologia informației și libertatea de expresie.

Și deși au existat tentative din partea unor cercetători de a imagina o societate modernă fără mass-media, în final aceștia au recunoscut că nu își pot imagina existența umană în prezent și viitor, altfel decât însoțită, chiar profund influențată, de mass-media.

Mass-media este, pe lângă un mijloc de informare a societății în acest moment, un factor al educației, chemat să amplifice, să constituie sau să diversifice existențele cognitive și comportamentale ale indivizilor.

Termenul de ”mass-media” a rezultat prin asocierea cuvântului latinesc ”media” cu cel englezesc ”mass”. Astfel, noțiunea de mass-media este folosită în literatura de specialitate pentru a desemna suportul de difuzare și tehnica de transmitere a mesajelor, precum și ansamblul instituțiilor care produc sau difuzează mesaje. 

În general, mijloacele de comunicare în masă sau mass-media se constituie din: ziare, reviste, televiziune, radio, cinema, internet și alte suporturi care servesc la transmiterea mesajelor către un număr mare de receptori. 

Educația permanentă nu este doar o formă de educație, ci este un principiu de proiectare și organizare a educației din perspectiva desfășurării sale în diferite forme pe toată durata vieții.

Cu toate că există păreri pozitive și negative referitoare la efectele pe care mass-media le are asupra personalității indivizilor, cele negative tind să aibă o pondere mai mare, în principal, datorită mediatizării în ultima vreme a personajelor mediocre, a evenimentelor mondene și nu promovarea culturii, a informației și a bunului simț.

Din perspectiva educației, rolul școlii se modifică. În societatea actuală, profesorul nu mai poate reprezenta singurul mod de obținere a informațiilor, acesta fiind concurat de o multitudine de posibilități de informare. 

În societatea actuală, internetul se constituie într-un mediu educațional informal. Mijloacele de comunicare în masă devin mijloace de informare și de formare, deci de educație, dar spre deosebire de instruirea care se realizează riguros și planificat în sistemul clasic de învățământ pe baza unor programe școlare și sub îndrumarea unui personal calificat, mijloacele de comunicare în masă vin cu informații în mod spontan și difuz, transformându-se într-o formă de educație de completare realizată în sistem neinstituționalizat, în timpul liber, de care dispune subiectul.

Motive să alegi această disciplină pentru a fi studiată în școală:

- pedagogie modernă, centrată pe elev;

- discernământ și implicare;

- modelarea comportamentului;

- forme noi și inovative de comunicare;

- noi experiențe cognitive.

VIII. EDUCAȚIA DEMOGRAFICĂ

Noile educații reprezintă un set de conținuturi afirmate ca răspunsuri pedagogice la problemele lumii contemporane, probleme care sunt generate de evoluțiile pozitive și negative înregistrate în societatea modernă și post modernă în domenii precum mediul, populația, mass-media, sănătate, democrație, economie, interculturalitate ș.a.m.d.

Educația demografică, numită și educația în materie de populație, își propune să promoveze cultivarea responsabilității și a comunității umane în probleme precum: creșterea/scăderea populației; densitatea, migrația; structura populației pe vârste și gen; structuri culturale ale populației, condiții de dezvoltare naturale, sociale, situate în context local, zonal, regional, național și global.

Integrarea educației demografice în curricula poate fi realizată pe baza a patru demersuri de proiectare a conținutului instruirii:

- demersul infuzional: abordarea problematicii educației demografice în cadrul disciplinei școlare Geografie, la clasele a V-a, a VI-a, a VII-a, a IX-a, a XI-a și a XII-a, dar și la nivelul educației moral-spirituale, civice ș.a.;

- demersul modular: abordarea educației demografice în cadrul unor discipline școlare, integrate la nivelul unor trepte școlare, dar și la nivelul unor demersuri ale educației, precum în cadrul Geografiei la clasa a IX-a;

- demersul disciplinar: abordarea educației demografice în cadrul unor discipline școlare distincte;

În momentul de față acest demers nu este realizabil, deoarece educația demografică nu apare în acest moment ca disciplină școlară integrată în planul-cadru, așa cum este, de exemplu, cazul Educației ecologice, care apare ca disciplină școlară integrată în planul de învățământ.

- demersul transdisciplinar: abordarea educației demografice la nivelul unor subiecte de sinteză propuse anual sau semestrial de echipe de profesori școlari, de exemplu, abordarea problemei creșterii populației pe Terra, din perspectiva unei echipe formate din profesori de geografie, istorie, economie.

În ceea ce privește populația României, specialiștii în domeniu declară că populația României scade și îmbătrânește.

Previziunile statisticii europene spun că populația României va scădea treptat până la circa 16 milioane de locuitori, în 2050, cu o pondere din ce în ce mai mică de copii și oameni de vârstă lucrătoare, ceea ce va crește rata de dependență.

IX. EDUCAȚIA NUTRIȚIONALĂ

A mânca alimente sănătoase îți umple corpul cu energie și substanțe nutritive. Imaginați-vă că celulele dumneavoastră vă zâmbesc înapoi și vă spun: ”Mulțumesc!”

Karen Salmansohn

În ultimii ani, excesul anumitor nutrienți este asociat cu numărul ridicat al unor afecțiuni precum obezitatea, diabetul zaharat, neoplasmul de sân sau colon, ciroza hepatică.

O alimentație echilibrată trebuie să țină cont de orice modificare a gradului de activitate fizică, cel mai important element de care depinde cantitativ aportul coleric. Deoarece diminuarea efortului fizic nu este asociată cu o scădere proporțională a aportului alimentar, câștigul ponderal constituie consecința acestui dublu dezechilibru.

Un mic dejun sănătos, de exemplu, ar putea include un bol de lapte cu cereale, pentru aportul de calciu, proteine și fibre, și un fruct, pentru aportul de vitamine și minerale.

Cursurile de educație nutrițională ajută oamenii să facă alegeri alimentare nutritive și oferă o bază de informații alimentare pentru a adopta un stil de viață sănătos.

La orice vârstă, educația nutrițională oferă beneficii.

Secolul XXI se poate numi din punct de vedere alimentar secolul abundenței.

Fundația Mondială a Cancerului a analizat mii de studii care scot în evidență legătura între dietă și riscul apariției cancerului, rezultatele acestuia fiind publicate în un raport numit ”Alimentele, nutriția și prevenirea cancerului: o perspectivă globală”. Cercetătorii au concluzionat că schimbările mici în dieta zilnică pot reduce riscul de a dezvolta cancer cu 30-40%. 

Reducerea grăsimilor din dieta zilnică de la 24% la 6% determină o reducere semnificativă a riscului de a dezvolta cancer de sân.

În privința exceselor alimentare, studiile afirmă că acestea își pun amprenta asupra sistemului imunitar prin deficiențele manifestate la nivel respirator, digestiv, afectează creșterea și dezvoltarea prin apariția problemelor legate de greutate, afecțiuni cardiovasculare, afecțiuni renale, degradare celulară ș.a.

În privința copiilor, de pe la vârsta de 4-6 ani, acestora le pot fi furnizate informații referitoare la ce înseamnă nutriția sănătoasă, informații care să ducă la stabilirea unei relații pozitive cu alimentele. Acest proces de învățare poate fi făcut acasă, având părinții drept modele comportamentale.

E bine ca copiilor să nu le fie interzis consumul anumitor alimente, cei mici ar fi bine să vadă în casă doar produse sănătoase, preparate corect, pe care apoi să le recunoască spontan și să le aleagă în mod natural.

Micul dejun reprezintă circa 25% din aportul caloric zilnic.

Este important ca înainte de a pleca la școală copiii să mănânce, acumulând astfel energia de care au nevoie pentru procesul de învățare. Un copil care nu a mâncat de dimineață va avea dificultăți de concentrare și de memorare, performanțe intelectuale scăzute, o senzație de foame accentuată spre ora 11:00 și tendința crescută de a consuma dulciuri și gustări preambalate.

Programele de educație nutrițională din școli au un rol foarte important, dar nu pot înlocui educația primită de la părinți.

Bolile netransmisibile legate de stilul de viață reprezintă principala cauză de deces și morbiditate la nivel mondial.

Promovarea sănătății în școli poate contribui semnificativ la îmbunătățirea sănătății populației copiilor. Școala reprezintă locul în care competențele și stilul de viață legate de sănătate pot fi dezvoltate și menținute ca viitor adult. Există numeroase programe pentru educație pentru sănătate care au fost derulate în România: ”Stil de viață sănătos pentru un copil sănătos - un copil sănătos este un copil fericit” a fost unul dintre aceste programe și a fost derulat în cadrul NCD Child Advocacy in Action Grant, în perioada 2018-2019. Scopul acestui program a fost de a promova pentru copiii din trei școli din Cluj-Napoca un stil de viață sănătos, alimentația sănătoasă și activitatea fizică.

Orice lucrare școlară necesită avizul comisiei de specialitate din cadrul Ministerului Educației. ”Cum să ne hrănim sănătos” a primit acest aviz, astfel încât lucrarea poate fi folosită la disciplinele obționale, în cadrul proiectelor interdisciplinare ori ca suport pentru educația nonformală.

Lucrarea este structurată în patru capitole:

- ”Stil de viață sănătos”;

- ”Nutrienți speciali”;

- ”Piramida alimentară explicită”;

- ”Etichetele alimentelor”. 

La finalul manualului este o programă pentru acest curs opțional, ce poate fi folosită ca atare ori ca sursă de inspirație.

Informațiile care se regăsesc în această postare sunt preluate din mai multe surse.