Ministerul Apărării este organul de specialitate al administrației publice centrale, care conduce și desfășoară, potrivit legii, activitățile în domeniul apărării țării.
Ministerul Apărării este format din structuri centrale, structuri și forțe subordonate acestora.
Sistemul de structuri centrale, structuri și forțe ale Ministerului Apărării constituie Armata României, denumită în continuare armata.
Ministerul Apărării are personalitate juridică și reprezintă în justiție structurile armatei care nu au personalitate juridică. Structurile ministerului care au personalitate juridică, potrivit legii, pot fi reprezentate în justiție de organele de specialitate ale Ministerului Apărării, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării.
Ministerul Apărării are sediul în municipiul București.
Ministerul Apărării răspunde în fața Parlamentului, a Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării pentru modul de aplicare, în domeniul său de activitate, a prevederilor Constituției, legilor, hotărârilor Guvernului și ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ale celorlalte acte normative și ale tratatelor internaționale la care România este parte.
Ministerul Apărării cooperează, pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, cu celelalte ministere și organe ale administrației publice centrale de specialitate, cu autorități ale administrației publice locale, autorități administrative autonome, organizații neguvernamentale, operatori economici, cu structuri politico-militare și de conducere militară ale altor state, precum și ale organizațiilor internaționale la care România este parte.
CAPITOLUL II: ATRIBUȚIILE ȘI RESPONSABILITĂȚILE MINISTERULUI APĂRĂRII
Ministerul Apărării are următoarele atribuții și responsabilități:
- constituirea structurii de forțe și realizarea capacității de luptă a armatei pentru îndeplinirea misiunilor specifice ce revin acesteia;
- înființarea, desființarea, dislocarea și redislocarea de unități și formațiuni;
- elaborarea proiectelor de acte normative privind apărarea țării;
- apărarea drepturilor și intereselor legitime proprii și raporturile cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană fizică sau juridică, română ori străină, prin structuri proprii;
- încheierea tratatelor la nivel departamental și a înțelegerilor tehnice în domeniul cooperării cu armatele altor state;
- coordonarea politicii și activităților de integrare în organizațiile internaționale la care România este parte, pentru structurile proprii, întreținerea și dezvoltarea relațiilor de cooperare politico-militară cu celelalte state și asigurarea reprezentării armatei în raporturile cu armatele altor state;
- managementul informațiilor pentru apărare, al activității de informații, contrainformații și securitate militare, precum și colaborarea cu serviciile/structurile de informații, contrainformații și securitate ale altor state sau organizații internaționale la care România este parte;
- realizarea planificării integrate a apărării;
- finanțarea și asigurarea execuției bugetului propriu;
- instruirea comandamentelor și trupelor, pregătirea de specialitate a personalului în activitate și în rezervă;
- informarea tuturor domeniilor sale de activitate;
- managementul resurselor umane, organizarea și conducerea învățământului militar;
- protecția mediului în activitățile pe care le desfășoară;
- organizarea și conducerea activității de informare și relații publice;
- emiterea regulamentelor specifice pentru organizarea și funcționarea structurilor militare, a comitetelor și consiliilor constituite pentru luarea deciziilor;
- creșterea calității vieții personalului, asigurarea asistenței religioase a personalului militar și civil, precum și a asistenței sociale, medicale și juridice a acesteia, în conformitate cu prevederile legale;
- implementarea, la nivelul ministerului, a politicilor publice și a programelor de reformă a administrației publice;
- conducerea activităților de logistică;
- înzestrarea cu armament, tehnică de luptă, echipamente și materiale specifice armatei, relațiile cu industria națională de apărare și cooperările internaționale în domeniu;
- coordonarea activității de comerț exterior privind importul și exportul de produse cu destinație militară, în condițiile legii;
- aprobarea, în limita competenței sale, a documentațiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiții proprii, precum și urmărirea executării, la termenele stabilite, a tuturor lucrărilor de investiții;
- mobilizarea armatei, constituirea forțelor de rezervă, rechiziționarea de bunuri și chemarea persoanelor fizice la prestări de serviciu în interes public;
- mobilizarea armatei, constituirea forțelor de rezervă, rechiziționarea de bunuri și chemarea persoanelor fizice la prestări de serviciu în interes public;
- editarea de publicații în domeniile proprii de activitate;
- cercetarea științifică, invenții și inovații în armată, precum și protecția drepturilor de proprietate intelectuală asupra rezultatelor cercetării;
- controlul intern și auditul public intern.
Ministerul Apărării îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege.
CAPITOLUL III: ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA STRUCTURILOR CENTRALE
Structurile centrale ale Ministerului Apărării, subordonate nemijlocit ministrului apărării sunt: Departamentul pentru politica de apărare și planificare, Departamentul pentru relația cu Parlamentul și informare publică, Departamentul pentru armamente, Statutul Major General, Secretariatul general, Direcția generală de informații a apărării, Direcția management resurse umane, Direcția financiar-contabilă, Direcția instanțelor militare, Corpul de control și inspecție, Direcția audit intern și Direcția medicală.
În subordinea nemijlocită a ministrului apărării funcționează consilierii ministrului, Cabinetul ministrului, Direcția instanțelor militare și alte structuri.
Atribuțiile structurilor centrale se stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare al Ministerului Apărării, aprobat prin ordin al ministrului.
Structurile centrale au în subordine, după caz, state majore ale categoriilor de forțe ale armatei, comandamente, direcții, instituții militare de învățământ, instituții de cercetare științifică, formațiuni și alte structuri.
CAPITOLUL IV: DOMENII DE RESPONSABILITATE ALE STRUCTURILOR CENTRALE
Fiecare departament este condus de un secretar de stat, care este și șef al departamentului.
Statul Major General asigură, conform legii, conducerea, organizarea, planificarea și operaționalizarea forțelor, ridicarea graduală a capacității de luptă și mobilizarea armatei, conducerea operațiilor întrunite, antrenarea comandamentelor și trupelor, pregătirea de bază și de specialitate a personalului militar în activitate și în rezervă, managementul carierei individuale a personalului militar, planificarea armamentelor, standardizarea în domeniul militar, implementarea sistemului comandă, control, comunicații, computere, informații, informatică, supraveghere, recunoaștere, logistică și infrastructură, desfășurarea relațiilor militare internaționale, asistența religioasă în Ministerul Apărării și încheierea înțelegerilor tehnice cu armatele altor state, promovează valorile specifice culturii militare și de educație civică.
Statul Major General pregătește și conduce structurile militare care participă la misiuni militare în afara teritoriului statului național.
La nivelul Statului Major General se constituie Comitetul Șefilor Statelor Majore, cu rol consultativ. Organizarea și funcționarea acestuia se stabilesc prin ordin al ministrului apărării.
Ministrul apărării numește membrii birourilor atașaților apărării României în străinătate, la propunerea directorului general al Direcției generale de informații a apărării.
CAPITOLUL V: STRUCTURA DE FORȚE A ARMATEI
Structura de forțe a armatei cuprinde următoarele categorii de forțe: forțele terestre, forțele aeriene și forțele navale, precum și alte forțe.
Potrivit destinației și nivelului de operaționalizare, forțele armatei sunt organizate în forțe dislocabile și forțe de generare și regenerare.
Conducerea operațională a forțelor pentru operații speciale se exercită de șeful Statului Major General, iar în situația participării la operații militare în afara teritoriului statului național, potrivit înțelegerilor tehnice încheiate cu partenerii străini.
Forțele pentru operații speciale cooperează cu celelalte structuri specializate ale statului.
CAPITOLUL VI: CONDUCEREA MINISTERULUI APĂRĂRII
Ministerul Apărării este condus și reprezentat de ministrul apărării.
În exercitarea conducerii, ministrul apărării este ajutat de secretarii de stat, de șeful Statului Major General și de secretarul general.
Ministrul apărării poate delega prin ordin competența îndeplinirii unor atribuții aflate în responsabilitatea sa.
În exercitarea competențelor conferite de lege, ministrul apărării emite ordine și instrucțiuni.
CAPITOLUL VII: PERSONALUL MINISTERULUI APĂRĂRII
Personalul Ministerului Apărării este format din personal militar și personal civil.
Personalul Ministerului Apărării este organizat și își desfășoară activitatea conform legislației specifice fiecărei categorii de personal și reglementărilor interne ale ministerului.
CAPITOLUL VIII: DISPOZIȚII COMUNE
În Ministerul Apărării se organizează propriul propriul sistem de formare și perfecționare a personalului militar și civil, integrat în sistemul național de învățământ.
Ministerul Apărării stabilește, prin ordin al ministrului, propriul sistem de distincții și însemne militare.
Fondurile necesare desfășurării activităților în Ministerul Apărării se asigură de la bugetul de stat, precum și din alte surse legal constituite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu