Autoritățile administrației publice centrale, autoritățile administrației publice locale, funcționarul public, funcție publică, funcție contractuală

Codul administrativ al României, la articolul 2 are următorul conținut:

(1) Autoritățile administrației publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autoritățile administrative autonome.

(2) Organizarea și funcționarea structurilor de specialitate înființate pentru exercitarea de către Președintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituția României, republicată, sunt reglementate prin lege specială. 

Iar la articolul 3 al Codului administrativ putem citi următoarele:

Autoritățile administrației publice locale: consiliile locale, primarii și consiliile județene.

Conform legii, funcționarul public este persoana care ocupă prin concurs o funcție publică și are anumite împuterniciri și constrângeri în exercitarea atribuțiilor și responsabilităților, spre binele comun.

Ca și medicii, aceștia depun un jurământ de numire.

Articolul 383 al Codului administrativ al României vine cu următorul conținut:

(1) Funcțiile publice se clasifică după cum urmează:

a) funcții publice generale și funcții publice specifice;

b) funcții publice din clasa I, funcții publice din clasa a II-a, funcții publice din clasa a III-a;

c) funcții publice de stat, funcțiile publice teritoriale și funcțiile publice locale.

(2) Funcțiile publice generale reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter general și comun tuturor autorităților și instituțiilor publice, în vederea realizării competențelor lor generale. 

(3) Funcțiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților cu caracter specific unor autorități și instituții publice, în vederea realizării competențelor lor specifice, sau care necesită competențe și responsabilități specifice. 

Ținând cont de cele scrise anterior, este important de trecut în revistă și articolul 386 al Codului administrativ, articol care are următorul conținut:

Funcțiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcției publice, după cum urmează:

a) clasa I cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licență absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă;

b) clasa II cuprinde funcții publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă, în perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna;

c) clasa a III-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.

Articolul 392 al Codului administrativ vine cu următorul conținut:

(1) Sunt funcționari publice de execuție din clasa I persoanele numite în următoarele funcții publice generale: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, consilier achiziții publice, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora. 

(2) Sunt funcționari publici de execuție din clasa a II-a persoanele numite în funcția publică generală de referent de specialitate, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora.

(3) Sunt funcționari publici de execuție din clasa a III-a persoanele numite în funcția publică generală de referent, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia. 

Să nu uităm să citim și articolul 393 al Codului administrativ, articol care vine cu următorul conținut:

(1) Funcțiile publice de execuție sunt structurate pe grade profesionale.

(2) Gradele profesionale sunt următoarele:

a) debutant;

b) asistent;

c) principal;

d) superior, ca nivel maxim.

Articolul 468 al Codului administrativ al României vine cu următorul conținut:

(1) Condițiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcțiilor publice de execuție se stabilesc astfel:

a) un an în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție de grad profesional asistent;

b) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de grad profesional principal;

c) 7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de execuție de grad profesional superior.
(2) Condițiile minime de vechime în specialitatea studiilor necesare ocupării funcțiilor publice de conducere se stabilesc astfel:

a) 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere de șef serviciu și secretar general al comunei, precum și a funcțiilor publice specifice asimilate acestora;

b) 7 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice, pentru ocuparea funcției publice de conducere, altele decât cele prevăzute la lit. a). 

În ceea ce privește funcția publică, aceasta reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite în temeiul legii, în scopul exercitării prerogativelor de putere publică de către autoritățile și instituțiile publice.

Funcția contractuală reprezintă o poziție de muncă într-o organizație (publică sau privată), unde angajarea se face pe bază de contract de muncă, nu pe bază de angajare ca funcționar public.

Această poziție implică de obicei sarcini administrative, manuale sau în domenii specializate, și poate fi permanentă sau temporară, cu sau fără o renumerație.

În sectorul public, funcțiile contractuale sunt utilizate pentru a completa personalul și pentru a acoperi domenii specializate unde nu există suficienți funcționari titulari.

Rolul personalului contractual este de a utiliza activitățile specifice fișei postului, activități care sunt legate de atribuțiile autorităților și instituțiilor publice, dar care nu implică exercitarea prerogativei de putere publică. 

Exemplu: un agent contractual în cadrul unei instituții publice poate fi un bibliotecar, un administrator sau un tehnician de laborator.

Informațiile prezentate mai sus sunt preluate din mai multe surse.